Sa-l iubesti pe Dumnezeu pentru cine e El, nu pentru ce poate face pentru tine, sau pentru ce iti poate da.

Cum ar fi daca ai spune iubitei tale, sau iubitului tau ca o/il iubesti pentru ce aduce in relatie, sau pentru ce face pt tine? Sa zicem ca el (sau ea) are o afacere, de pe urma careia beneficiezi si tu in urma relatiei. Sa ii spui ca il/o iubesti pt ca iti poarta de grija financiar... sau pt ca iti cumpara cadouri, sau pentru ca, sau pentru ca... E putin ciudat. Insa cred ca cu totii am dori sa fim iubiti pentru ceea ce suntem. Eram la munte cand mi-a venit inminte gandul acesta si imediat am simtit cum Dumnezeu imi spune: asa as vrea sa ma iubesti si pe mine: nu pt ce iti pot da, sau pentru ce pot face pentru tine, ci pentru cine sunt Eu.

Mereu ii ceream lui Dumnezeu sa imi descopere anumite lucruri ce doream sa le stiu, lucruri despre viata mea, despre viitor, lucruri ce ardeam in inima mea sa le stiu. Si pt multe din ele aveam de asteptat pana ca El sa imi vorbeasca, pt ca de multe ori nu era timpul Lui pt acele lucruri in viata mea, insa intr-o seara, recent, m-am rugat altfel, si i-am spus asa: as vrea sa imi vorbesti in seara aceasta despre lucruri care sunt in inima ta... despre acele lucruri pt care inima ta arde cu pasiune... despre lucruri pe care le doreste inima ta...

Si dimineata inainte sa ma trezesc am avut un vis in care vorbeam cu diferiti oameni ai lui Dumnezeu, si ei imi dadeau invatatura si imi spuneau despre cat e de important sa fi plin de Duhul Sfant. Voi incerca sa fac un rezumat:

Dumnezeu lucreaza in vietile noastre cand intr-un fel, cand in altul, de cele mai multe ori lucreaza exact cum nu ne asteptam. De cele mai multe ori modul in care EL lucreaza, nu e cum ne-am astepta, sau ce ne da nu e ce ne-am astepta, sau momentul cand ne da ce ne dorim nu e cand noi ne-am dori... uneori intarzie special ca sa ne testeze ca sa vada daca ramanam credinciosi si daca ramanem pe deplin incredintati in promisiunile Sale, la fel cum a testat pe poporul evreu in vechime cand i-a scos dintr-un loc, din Egipt, ca sa ii duca intr-o tara mai buna, Canaan, "unde curge lapte si miere". Si pe parcurs i-a testat, si ei mereu au cartit... (Ei nici macar nu credeau ca ceea ce Dumnezeu urma sa le dea urma sa fie mult mai bun decat ceea ce au avut in Egipt, robie, lipsa, etc. Si cand erau testati, mereu priveau la ce au avut - robie, saracie - si spuneau: ce bine era acolo... mai bine decat aici" si uitau ca "aici" era doar un test, un pas inspre acel loc extraordinar pe care El l-a pregatit pt ei. Si noi de multe ori avem pregatite binecuvantari extraordinare, dar pe parcurs cartim si credem ca ce am avut era mai bun. Habar nu avem ce ne asteapta! ) Deci revenind... Uneori intarzie in implinirea promisiunii ca sa ne testeze... si cand vedem ca nu se intampla cand am dori noi, incepem sa cartim, sa ne certam cu El, sa ne suparam pe El, si devenim frustrati, confuzi, maniosi pe El si dintr-o data credinta noastra in El se clatina, si nu mai stim daca putem sa avem incredere in El. De ce? Pentru ca ne raportam la El prin prisma a ceea ce poate face, sau ce ne poate da... cand ne asteptam noi... avem asteptari cu privire la aceste lucruri care sunt VARIABILE mereu si mereu. Insa singurul lucru care nu se schimba este... cine este El. Cum este El ca si persoana. Si stim ca El este credincios... este bun, iubitor... daca l-am iubi pentru cine e El, credinta noastra nu s-ar clatina.

Iov a avut tot ce ne dorim noi: o familie frumoasa, cu multi copii binecuvantati, multe bogatii, sanatate, fericire... insa la un moment dat Dumnezeu a ingaduit ca diavolul sa se atinga de tot ce avea, inclusiv de sanatatea lui. Atunci sotia lui i-a spus: "Blastama pe dumnezeu si mori!" insa uimitor e raspunsul lui Iov: "Ce? Sa primim doar binele de la El si raul sa nu il primim?" Si a continuat sa fie credincios lui Dumnezeu si sa il iubeasca in saracie, boala si nenorocire, la fel ca si cand avusese totul.

Stim ca Iov a trait inainte de Avraam, si el nu avea inca promisiunile ce toti oamenii de dupa Avraam care il cred pe Dumnezeu ca si Avraam (fii credintei), le-au mostenit prin Avraam. Nu stiu daca el a avut promisiuni pe ce sa se bazeze, insa a ramas statornic. L-a iubit pe Dumnezeu la fel de mult.

Biblia spune ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant. De ce e important sa fim plini de Duhul Sfant? Unul din motive e acesta: pt ca fiind plini de Duhul Sfant, ne umplem de aceasta dragoste care vine din Duhul Sfant.

E timpul sa nu il mai tratam pe Dumnezeu ca pe un servitor, ca pe o posesiune peste care noi stapanim. El mereu a cautat inimile noastre. Si El nu e interesat sa ne zideasca "imparatiile" noastre proprii, desi doreste sa ne dea dorintele inimii noastre. Dar nu intr-un context in care inimile noastre doresc alte lucruri, sau alte persoane, mai mult decat il dorim pe El. Asta inseamna ca avem idoli, si El nu isi negocieaza "locul dintai al inimii tale" cu nimeni. El vrea locul intai. Si promisiunea Lui e: Domnul sa iti fie desfatarea si El iti va da tot ce iti doreste inima" "cautati mai intai de toate lucrurile neprihanirea si imparatia lui Dumnezeu , si toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra".

E timpul sa dai locul 1 al inimii tale inapoi celui care de drept legal il merita. Lui Isus. El asteapta!