Odihneste-te in El (partea a 2-a)

Într-o zi eram la calculator, foare descurajat, îngândurat, cu stări foarte dificile, toate legate de așteptări pe care le aveam cu privire la situații în care așteptam intervenția lui Dumnezeu în viața mea. Scriind lucrurile astea, știu că pare foarte simplu spus, dar stările mele emoționale ajunseseră să aibă așa intensitate încât de multe ori simteam că nu mai suport, că am ajuns la capătul puterilor.

Stand in fotoliul meu la calculator si gandindu-ma foarte descurajat la toate aceste lucruri, Duhul Sfant mi-a adus in atentie un verset: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.“ (Matei 11:28-30)

Știam acest verset însă nu m-a preocupat prea mult, mereu căutând să fiu tare, și să primesc revelații mai “adânci” de la Dumnezeu. Nu prea am stat să mă gândesc că Dumnezeu e interesat de sufletul meu, și că e interesat să imi dea pace.

În acele momente mi-a sărit în atenție faptul că era Isus cel care o spunea, și a spus-o din senin, ca să ne arate că de fapt inima Lui pentru noi așa arată! E preocupată de inima noastră, de sufletul nostru, de pacea noastră. E dorința Lui să dea oricui are nevoie, pace pentru sufletele îngrijorate.

Nu degeaba tot Isus spunea sa nu ne ingrijoram de ziua de maine, pentru ca Dumnezeu ne poarta oricum de grija. Si spunea ca si daca ne ingrijoram, e tot degeaba, pentru ca oricum nu rezolva nimic. E ca si cand tu nu ai bani pentru plata facturilor si te apuci sa faci flotari ca se se rezolve problema ta. E inutil!

Ieri eram in proces de pregatire pentru ziua ce urma, duminica. Trebuia sa vorbesc in locul tatalui meu, el fiind plecat, si eu ma confruntam din nou cu stari apasatoare, si stres ca nu aveam nimic inca pregatit . Nu sunt obisnuit sa vorbesc despre un subiect compus din mesajele altora, daca nu e un subiect care pentru mine sa fie viata, sa fie hrana, sa fie revelatie.

Asa ca am inceput sa ma rog, insa nu am primit nimic, si sincer nici timpul de rugaciune nu a fost extraordinar. Asa ca foarte curand am abandonat, stresul era tot acolo, si ma gandeam ca am auzit pe Florin Ianovici spunand ca multi asteapta revelatia de la Dumnezeu cand se pregatesc cu un mesaj, spunand “lasa ca Dumnezeu imi va da cuvinte pe moment insa uneori e nevoie sa te pui sa studiezi si sa te pregatesti!”. Ei, eu nu aveam de gand sa astept sa primesc un mesaj in ultimul moment. Stiu ca nu functionez asa cand vreau eu, ci asa ceva se poate intampla, dar nu oridecate ori decid eu. Asa ca am luat biblia si o rasfoiam, gandindu-ma oare ce subiect sa studiez, ce subiect sa abordez? Si rasfoind-o s-a deschis in Apocalipsa. Imediat am dat mai departe gandindu-ma ca nu ma bag eu in acea carte :)))) Si rasfoind-o si gandindu-ma ce sa citesc, ce sa studiez, am dat peste un pasaj in Evrei, care vorbea despre odihna: “Am jurat in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea“. Imi adusesem aminte despre data trecuta cand El mi-a adus in atentie acest subiect... "odihna" si ma gandeam sa citesc putin sa vad despre ce e vorba. Citeam si simteam ca e ceva adanc in mesaj. Si am recitit, si recitit, si pus cap la cap totul si ceea ce am descoperit, pot spune ca mi-a schimbat atitudinea inimii, si mi-a redat increderea in El.

Evrei capitolul 2 spune ca din cauza faptului ca Dumnezeu a vrut sa ne aduca pe noi la slava, a trebuit sa il desavarseasca prin suferinta pe Isus, capetenia mantuirii noastre. Si pentru faptul ca noi eram supusi carnii si sangelui, si Isus trebuia sa fie supus carnii si sangelui ca sa experimenteze aceleasi incercari si ispite si situatii pe care omul le experimenta. De ce? Pentru ca in final Isus sa fie un preot plin de MILA si VREDNIC DE INCREDERE. Capitolul 3 se termina cu 2 versete extraordinare care spun asa: “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 3:15-16)

Vedeti? In capitolul anterior spunea ca Isus trebuia sa fie supus carnii si sangelui ca sa devina un preot plin de mila si vrednic de incredere, iar in capitolul 3 spune ca El e plin de mila fata de slabiciunile noastre si ca putem sa venim la El cu deplina incredere! That’s amazing!

Iar capitolul 3 spune ca e credincios! Deci e vrednic de incredere.

Tot aici incepe sa vorbeasca despre odihna lui Dumnezeu. Aici lucrurile au devenit si mai interesante. De fapt aici Duhul Sfant a inceput sa vorbeasca viata duhului meu.

Spune ca poporul evreu primise o veste buna de la Dumnezeu insa pentru ca nu au crezut-o, Dumnezeu a jurat ca nu ii va lasa sa intre in odihna Lui. Si apoi ne indeamna si ne spune sa avem grija sa nu avem o inima rea si necredincioasa care sa ne desparta de Dumnezeu. Si pt acest motiv, e nevoie si ne indeamnam, sa ne incurajam unii pe altii cat timp se spune “astazi”, adica cat timp traiesti pe pamant, pt ca necredinta sa nu se strecoare in inima ta, si astfel sa se impietreasca prin inselaciunea pacatului.

Tin mine cand Mihaela Norton, sotia pastorului bisericii Antiohia din Cluj ne invata si ne spunea ca orice lucru pe care il facem fara incredintare e pacat si ca orice lucru pe care il facem in necredinta va duce la pacat. Si am observat ca de fiecare data cand ma incred in Dumnezeu, deci cand credinta mea e tare, si eu sunt tare. Dar cand incep sa ma indoiesc, si credinta mea devine slaba, atunci si eu devin slab si in final ajung la pacat.

Iar in capitolul 4 versetul 2, spune ca acelasi mesaj, aceeasi veste bune pe care o primisera evreii, am primit-o si noi, insa pentru ei nu a fost de nici un folos, pentru ca la ei nu a gasit credinta. Insa noi care credem... si contiua cu urmatoarele versete. Atunci m-am oprit si am inteles:
Care fusese mesajul primit de de la Dumnezeu de catre poporul evreu? Faptul ca El urma sa ii duca intr-o tara unde curge lapte si miere. Si ca pe parcurs le va purta de grija. Acelasi mesaj l-am primit si noi. Ca El ne va purta de grija. Care e nevoia ta? Un loc de munca? Un sot? O sotie? Lista poate continua, insa promisiunea lui Dumnezeu pentru noi e aceea ca El ne va purta de grija. Acest mesaj l-au primit evreii, si biblia spune ca nu a gasit credinta la ei.

Insa noi credem ca ei erau mai primitivi chiar si din punct de vedere mental, mai inapoiati. Ia sa vedem: erau in pustie si nu aveau ce sa bea. Si s-au panicat. Tu ce ai face daca ai fi in desert si nu ai avea apa? Te-ai gandi “unde sa gasesti apa in desert?”, nu? E un lucru normal, natural sa il faci, si totusi biblia spune ca au cartit, pentru ca nu au crezut ca El le poate da apa. E o situatie plauzibila chiar si pentru noi, nu era exagerata, ca sa spunem: “pfff... eu nu as fi facut asa”. Care e situatia in care tu ai o nevoie si cartesti impotriva lui Dumnezeu si nu ai incredere ca El va face ce a promis, si anume, ca iti va purta de grija?

Dumnezeu ce a facut? Si-a tinut promisiunea despre purtarea de grija, si moise cand a lovit stanca, a curs apa. E un lucru normal? Nu. E un lucru supranatural. Vedeti voi, nevoia lor era una normala, pe care si noi o putem avea sub alte forme, era justificata, dar ei nu au avut incredere ca El va da apa. Si solutia lui Dumnezeu a venit, dar ca una supranaturala.

Mergem mai departe: nu aveau mancare si Dumnezeu a facut sa cada mana din cer. Daca ai fi in desert, normal ca te-ai gandi: “De unde sa cumpar de mancare? De unde sa fac rost de mancare?” Si erau o gramada de evrei iesiti din Egipt ce trebuiau hraniti. O nevoie plauzibila, reala, naturala. Au cartit, si solutia lui Dumnezeu a venit ca una supranaturala. Cum e sa nu trebuiasa sa cumperi, sau sa lucrezi absolut nimic, caci cade din cer painea ta, doar trebuie sa iesi, sa te apleci si sa o culegi? E supranatural!

Apoi mai departe, ei se plang ca nu au carne. Tot o nevoie naturala si justificata... unde sa mergi in pustie la vanatoare ca sa hranesti atata amar de oameni? Si Dumnezeu face sa sufle un vant in desert care a adus prepelite. E tot o nevoie naturala, sa mananci in fiecare zi aceeasi mancare. Mai vrei sa diversifici, insa nu au crezut ca El le va da carne. Si au cartit mereu si mereu. Dumnezeu a facut ce a promis, si le-a dat solutia, din nou una supranaturala.

Nu e normal sa cada paine din cer, sa tasneasca din senin apa din stanca, sau ca un vant sa iti aduca prepelite. In fiecare zi paine si prepelite... fara sa trebuiasca sa faci cel mai mic efort. Era supranatural ce Dumnezeu facea. Insa ei nu au crezut ca El va face!

Daca ramai cu ceva din tot ce am spus, ramai cu asta: biblia spune ca acelasi mesaj pe care il primisera ei de la Dumnezeu, l-am primit si noi. Insa la ei nu a gasit credinta. Intrebarea e: “Va gasi credinta la tine? Vei crede ca EL va schimba situatia ta?

Daca vrei sa intri in odihna lui Dumnezeu, e nevoie sa Il crezi pe cuvant, ca ce a promis va face, si anume: ca El e pastorul Tau care iti poarta de grija supranatural. Exact cum a spus Isus: nu va ingrijorati ca degeaba faceti asta. Tatal oricum stie ce nevoie ai si iti va purta de grija. Poti crede asta? Atunci ai dreptul sa ai odihna si pace in sufletul tau. :)

Isus e Cuvantul lui Dumnezeu prin care nevoile noastre sunt implinite

Biblia spune ca Dumnezeu a trimis cuvantul Sau si Cuvantul Sau ne-a vindecat. Cine e Cuvantul? Isus! De aceea spune Biblia ca prin ranile Lui Isus am fost tamaduiti. El e cuvantul trimis ca sa ne vindece.

Biblia spune "Tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele." (Isaia 55:11) Cine e Cuvantul? Isus! Si cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi plin de slava si de adevar. (Ioan 1:1, 14) Isus a venit, si a implinit toata lucrarea Tatalui, iar la final a strigat "S-a sfarsit!" si apoi s-a intors la tatal. Este exact acest lucru... cuvantul iese din gura lui D-zeu si implineste ce EL a rostit si se intoarce cu rod. Isus s-a intors cu mult rod la tatal , si a implinit toata lucrarea Tatalui. (Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.” Ioan 16:28 )

Isus este cuvantul lui Dumnezeu. Si El a implinit toata lucrarea... tot ce tu ai nevoie, e implinit pt tine de catre Isus, Cuvantul lui Dumnezeu. Ia prin credinta!

Odihneste-te in El

"Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna". Asta e o promisiune de la El pt noi. Voia Lui pt noi e pace, odihna, nu oboseala, epuizare, descurajare... Daca simti ca in viata ta, in slujirea ta, sau in orice domeniu, ai ajuns obosit, descurajat, fara putere, asta nu e normal sa continue asa, si mergand inspre mai rau. E timpul sa vii la viata, sa fii entuziasmat, reimprospatat, umplut de putere, curaj, indrazneala, creativitate, cu viziune puternica pasionala... Si asta doar El o poate face. Conditia e sa vii... La El.

Despre fericire

Am invatat ca prezentul e asta! Asa cum e el. Si ca nu am control asupra tuturor lucrurilor din viata mea, sau asupra tuturor circumstantelor din viata mea. Insa sunt altii care au mai putin... si sunt fericiti. Asa ca daca a avea sau a nu avea nu e conditia pt fericire, fericirea depinde de mine. Asa ca decat sa fiu mereu cu ochii la orizont visand la ce nu am, asteptand sa fiu fericit cand le voi avea, vreau sa invat sa ma bucur la maxim de ceea ce am azi! Pentru ca daca azi nu invat sa fiu happy in starea in care sunt, nu voi fi happy nici cand voi avea ce imi doresc pe viitor... pt ca mereu se vor ivi si alte nevoi de implinit. Si azi sunt binecuvantat. Totul are timpul sau, pana atunci vreau sa ma bucur de viata mea, de cadoul ce Dumnezeu mi l-a dat. Si sunt atatea motive sa ii multumesc. Si spunand asta imi amintec de piesa asta:

https://www.youtube.com/watch?v=DXDGE_lRI0E

Despre iad

Sa ajungi in iad e alegerea ta. Trebuie sa fii foarte incapatanat ca sa ajungi acolo. Trebuie sa fii foarte perseverent in incapatzanarea ta, ca sa ajungi acolo. Dar trust me, sunt destui asa. Biblia spune ca toata creatia sta prin suflarea Lui, chiar si ingerii. Daca Dumnezeu si-ar trage inapoi suflarea Sa, toata creatia s-ar sfarama. Chiar si ingerii sunt facuti din suflarea Sa. Si biblia spune ca din El, prin El si pentru EL sunt toate lucrurile. Oamenii au avut mereu alegerea sa il primeasca pe El, adica sa il aleaga pe El, sau sa il respinga. Si multi L-au respins. Iadul e un loc unde Dumnezeu lipseste cu desavarsire. E un loc pregatit pentru cei ce nu l-au vrut pe El. EL zice: "Daca nu Ma vreti, aveti un loc, unde Eu nu voi veni niciodata. Puteti sta acolo. Sau... puteti sa veniti sa stati cu Mine. Doar daca alegeti sa fiti cu Mine." Vedeti voi? Daca toate lucrurile sunt din El, toata bucuria ce o simtim, e o farama din bucuria ce o vom simti cand vom fi cu El. Pacea ce uneori o putem simti, e o farama din pacea ce e in Prezenta Lui. Speranta ce o avem vine din El. Toate acestea, sunt absente total in acel loc in care Dumnezeu nu va fi prezent. Si nu e pedeapsa lui Dumnezeu, e alegerea oamenilor. Dumnezeu a daruit tuturor in egala masura dreptul de a alege sa fie cu El sau sa fie despartiti de El. Dar despartit de El inseamna lipsa Lui totala. Si asta e iadul. :) Un loc cu tristete fara pic de bucurie, un loc fara pace doar cu chin emotional, psihic, stiind ca nu este speranta sa poti pleca macar o secunda de acolo.

Sa-l iubesti pe Dumnezeu pentru cine e El, nu pentru ce poate face pentru tine, sau pentru ce iti poate da.

Cum ar fi daca ai spune iubitei tale, sau iubitului tau ca o/il iubesti pentru ce aduce in relatie, sau pentru ce face pt tine? Sa zicem ca el (sau ea) are o afacere, de pe urma careia beneficiezi si tu in urma relatiei. Sa ii spui ca il/o iubesti pt ca iti poarta de grija financiar... sau pt ca iti cumpara cadouri, sau pentru ca, sau pentru ca... E putin ciudat. Insa cred ca cu totii am dori sa fim iubiti pentru ceea ce suntem. Eram la munte cand mi-a venit inminte gandul acesta si imediat am simtit cum Dumnezeu imi spune: asa as vrea sa ma iubesti si pe mine: nu pt ce iti pot da, sau pentru ce pot face pentru tine, ci pentru cine sunt Eu.

Mereu ii ceream lui Dumnezeu sa imi descopere anumite lucruri ce doream sa le stiu, lucruri despre viata mea, despre viitor, lucruri ce ardeam in inima mea sa le stiu. Si pt multe din ele aveam de asteptat pana ca El sa imi vorbeasca, pt ca de multe ori nu era timpul Lui pt acele lucruri in viata mea, insa intr-o seara, recent, m-am rugat altfel, si i-am spus asa: as vrea sa imi vorbesti in seara aceasta despre lucruri care sunt in inima ta... despre acele lucruri pt care inima ta arde cu pasiune... despre lucruri pe care le doreste inima ta...

Si dimineata inainte sa ma trezesc am avut un vis in care vorbeam cu diferiti oameni ai lui Dumnezeu, si ei imi dadeau invatatura si imi spuneau despre cat e de important sa fi plin de Duhul Sfant. Voi incerca sa fac un rezumat:

Dumnezeu lucreaza in vietile noastre cand intr-un fel, cand in altul, de cele mai multe ori lucreaza exact cum nu ne asteptam. De cele mai multe ori modul in care EL lucreaza, nu e cum ne-am astepta, sau ce ne da nu e ce ne-am astepta, sau momentul cand ne da ce ne dorim nu e cand noi ne-am dori... uneori intarzie special ca sa ne testeze ca sa vada daca ramanam credinciosi si daca ramanem pe deplin incredintati in promisiunile Sale, la fel cum a testat pe poporul evreu in vechime cand i-a scos dintr-un loc, din Egipt, ca sa ii duca intr-o tara mai buna, Canaan, "unde curge lapte si miere". Si pe parcurs i-a testat, si ei mereu au cartit... (Ei nici macar nu credeau ca ceea ce Dumnezeu urma sa le dea urma sa fie mult mai bun decat ceea ce au avut in Egipt, robie, lipsa, etc. Si cand erau testati, mereu priveau la ce au avut - robie, saracie - si spuneau: ce bine era acolo... mai bine decat aici" si uitau ca "aici" era doar un test, un pas inspre acel loc extraordinar pe care El l-a pregatit pt ei. Si noi de multe ori avem pregatite binecuvantari extraordinare, dar pe parcurs cartim si credem ca ce am avut era mai bun. Habar nu avem ce ne asteapta! ) Deci revenind... Uneori intarzie in implinirea promisiunii ca sa ne testeze... si cand vedem ca nu se intampla cand am dori noi, incepem sa cartim, sa ne certam cu El, sa ne suparam pe El, si devenim frustrati, confuzi, maniosi pe El si dintr-o data credinta noastra in El se clatina, si nu mai stim daca putem sa avem incredere in El. De ce? Pentru ca ne raportam la El prin prisma a ceea ce poate face, sau ce ne poate da... cand ne asteptam noi... avem asteptari cu privire la aceste lucruri care sunt VARIABILE mereu si mereu. Insa singurul lucru care nu se schimba este... cine este El. Cum este El ca si persoana. Si stim ca El este credincios... este bun, iubitor... daca l-am iubi pentru cine e El, credinta noastra nu s-ar clatina.

Iov a avut tot ce ne dorim noi: o familie frumoasa, cu multi copii binecuvantati, multe bogatii, sanatate, fericire... insa la un moment dat Dumnezeu a ingaduit ca diavolul sa se atinga de tot ce avea, inclusiv de sanatatea lui. Atunci sotia lui i-a spus: "Blastama pe dumnezeu si mori!" insa uimitor e raspunsul lui Iov: "Ce? Sa primim doar binele de la El si raul sa nu il primim?" Si a continuat sa fie credincios lui Dumnezeu si sa il iubeasca in saracie, boala si nenorocire, la fel ca si cand avusese totul.

Stim ca Iov a trait inainte de Avraam, si el nu avea inca promisiunile ce toti oamenii de dupa Avraam care il cred pe Dumnezeu ca si Avraam (fii credintei), le-au mostenit prin Avraam. Nu stiu daca el a avut promisiuni pe ce sa se bazeze, insa a ramas statornic. L-a iubit pe Dumnezeu la fel de mult.

Biblia spune ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant. De ce e important sa fim plini de Duhul Sfant? Unul din motive e acesta: pt ca fiind plini de Duhul Sfant, ne umplem de aceasta dragoste care vine din Duhul Sfant.

E timpul sa nu il mai tratam pe Dumnezeu ca pe un servitor, ca pe o posesiune peste care noi stapanim. El mereu a cautat inimile noastre. Si El nu e interesat sa ne zideasca "imparatiile" noastre proprii, desi doreste sa ne dea dorintele inimii noastre. Dar nu intr-un context in care inimile noastre doresc alte lucruri, sau alte persoane, mai mult decat il dorim pe El. Asta inseamna ca avem idoli, si El nu isi negocieaza "locul dintai al inimii tale" cu nimeni. El vrea locul intai. Si promisiunea Lui e: Domnul sa iti fie desfatarea si El iti va da tot ce iti doreste inima" "cautati mai intai de toate lucrurile neprihanirea si imparatia lui Dumnezeu , si toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra".

E timpul sa dai locul 1 al inimii tale inapoi celui care de drept legal il merita. Lui Isus. El asteapta!

Evanghelia lui Cristos se rezuma la dragoste, nu la frica, condamnare, manie, sau pedeapsa!

Unii imparati au venit si au luat captivi pe cei pe care i-au cucerit, si i-au facut slujitorii lor, si toti trebuiau sa I se supuna. Si toate acestea pentru faima lor proprie, si pentru ceea ce ei puteau sa obtina ca sa li se mareasca faima. Totul se reducea la ce puteau ei sa aiba, sa castige, sa devina... sa se extinda, sa aiba cat mai mult.

Insa un Rege, avea deja totul. Nu mai avea nevoie de nimeni si de nimic. Cu suflarea Sa isi putea crea companie, daca chiar se plictisea. Dar acest Rege a vrut sa creeze omenirea, ca sa o iubeasca si ea sa Il iubeasca pe El, sa impartaseasca din izvorul abundent de dragoste ce nu seaca niciodata si se revarsa din inima Sa. Voia ca oamenii sa ii vada frumustea si sa guste din dragostea Lui si ea sa ajunga sa ii raspunda dragostei Lui.

Mereu a fost vorba despre dragoste. Ce ii poate oferi omenirea unui Dumnezeu care are totul? Ce are omenirea ce Dumnezeu nu are deja? Dumnezeu avea totul. Nu ne-a creat ca sa ne ceara ceva, ci ne-a creat ca sa ne impartaseasca din dragostea Sa. Imaginati-va ca El era in ceruri cu ingerii Sai si dragostea sa atat de imensa voia sa o faca cunoscuta si altora, pt ca e atat de imensa si de minunata. Si ne-a creat pe noi. Ca sa dea oportunitatea de a gusta si noi din dragostea si bunatatea si frumusetea Sa.

Credeti ca evanghelia e despre ce poate castiga Dumnezeu? Ce poate El castiga sau cum poate El profita de pe urma omenirii? El care are totul. Faima in ceruri, slava, putere... Nu vrea bogatia ta, banii tai, nu vrea nimic altceva de la tine decat sa vii sa il cunosti si sa te indragostesti de El. Pt ca odata ce il cunosti, nu ai cum sa nu te indragostesti. El, Regele intregului univers a venit si a murit pentru lumea intreaga, lume care zacea in pacat si care il dezonora pe El. Si El a facut asta pentru ca ne iubea. Si noi inca credem ca e vorba doar si doar despre imparatia Lui, despre convertire, despre faptul ca Dumnezeu vrea sa profite de tine, sau ca ar fi un tiran. Dar de fapt e vorba de o dragoste ce El o ofera. Nu ceva ce El poate castiga de la tine, pt ca nu ai absolut nimic de oferit ce El sa nu aiba, afara de inima ta. Ci mereu a fost vorba despre ceva ce El vrea sa dea, sa ofere... Si tanjeste sa daruiasca dragoste.

E vorba de pasiune a unui Tata, care isi vrea copiii salvati si binecuvantati. El putea trai mult si bine fara noi, dar El a iubit omenirea intreaga. Ce rege si-ar da viata pentru un popor? Nu intelegeti ca toata evanghelia este vorba despre faptul ca suntem iubiti? Si nu o dragoste caldicica... ci o dragoste atat de pasionata a Regelui intregului univers incat aceasta dragoste l-a determinat pe El, Stapanul intregului univers sa vina sa isi puna viata jos la picioarele noastre, ca sa ne castige inimile. Suntem iubiti. Atat de iubiti!!!

Cum se poate dupa secole de crestinism sa ne mai supunem din frica, cand totul e vorba de o dragoste ce ne invita in intimitatea Sa, sa cunoastem inima Sa, o dragoste ce ne topeste inimile, si alunga frica, determinand pe orice om sa lase deoparte frica, judecata, condamnarea, esecurile si sa vina sa guste din bunatatea Lui. Si cand ii simti dragostea si ii vezi bratul intins peste viata ta, turnand din dragoste binecuvantari peste noi, bucurandu-se de bucuria noastra, de rasul tau si al meu, de inimi vesele, care nu se mai tem, pt ca ii cunosc inima, bunatatea, dragostea... Nu poate fi vorba despre altceva decat despre dragoste... cand EL a renuntat la sine ca sa ne castige pentru EL.

Azi am inteles lucrurile acestea, si ca urmare, am decis ca de azi nu o sa ma mai tem. Cum sa ma tem cand sunt iubit de El? Cum sa ma ingrijorez cand El ma iubeste si se gandeste la mine, si de abia asteapta sa toarne peste mine binecuvantarile Sale care sunt ca vinul si bucura inima?

Mantuirea

Mantuirea e un cadou. Acest cadou este oferit de catre Dumnezeu oamenilor, si acest cadou se primeste prin credinta. Mantuirea e o persoana si aceasta persoana este Isus. Mantuirea nu este ceva ce noi ca oameni putem sa judecam cu privire la altii, sa spunem: el este mantuit sau el nu este mantuit. Mantuirea e un cadou oferit prin credinta noua oamenilor. Biblia ne spune: prin credinta din inima primim neprihanirea (statutul de om drept in ochii lui Dumnezeu), iar prin marturisirea cu gura a acestei credinte pe care deja o avem in inima, se ajunge la mantuire. Mantuire aceasta la inceput poate sa nu fie vizibila mai deloc in unii oameni iar noi foarte usor ii putem descalifica, desi nu intra in atributia noastra sa o facem.

Mantuirea este un cadou, il primim prin credinta si mantuirea presupune iertare, indreptatire (neprihanire), sfintire, vindecare, eliberare, rascumparare, restaurare, si viata vesnica. Toate acestea le primim prin credinta.

Viata cu Dumnezeu incepe cu o nastere. Se numeste nastere din nou. Si ca orice nastere, la inceput e firava si plina de esecuri si caderi si dezamagiri, pana cand noi, persistand in credinta in Dumnezeu (in Cuvantul lui Dumnezneu), incepem sa capatam aceleasi trasaturi de caracter cu cele ale Tatalui care ne-a dat viata, si ca urmare incepem sa primim chipul si natura Tatalui nostru, chipul si natura lui Dumnezeu.

Cum ajungi sa te nasti din nou? E important pt ca Biblia spune ca nu putem mosteni imparatia lui Dumnezeu daca nu suntem nascuti din nou. Deci fara nastere din nou nu putem vorbi despre o mantuire. Totul incepe cand devii sincer si real cu tine, cand, ascultand cuvantul Lui Dumnezeu si crezandu-l, intelegi si crezi cu toata inima realitatea in care traiesti... ajungi constient ca traiesti intr-o tara in care supunerea fata de legile ei te duce la moarte, o tara aflata sub stapanirea unui domn care doreste sa iti fure tot ce ai, si sa ajungi mizerabil si distrus (vorbesc despre imparatia lui satan), si continuand cu ce spuneam... intelegi si crezi cu tarie ca ai nevoie sa fii salvat, si singura modalitate de a trai si de a fi salvat este de a te supune unei alte domnii care e capabila sa iti ofere protectie, salvare, si toate cele necesare unei vieti implinite (vorbesc despre Isus). Si intelegand si crezand acestea, iei o decizie de a trece de sub o domnie sub o alta domnie, o decizie de a te supune unui alt Domn. Vorbesc despre a iesi de sub domnia lui satan in care se naste fiecare om, fie ca esti constinet de asta, sau nu, fie ca esti ignorant sau nu, si a intra sub domnia lui Isus. Acest adevar nu se schimba in functie de ce crezi tu. Faptul ca tu crezi sau nu acest adevar, nu ii schimba veriditatea si realitatea. E adeavarat! Si ca urmare fiecare om trebuie sa decida: ramane sub domnia lui satan sau intra sub domnia lui Isus.

Biblia spune ca atunci cand noi am crezut in Isus, in Cuvantul Sau, El ne-a smuls din imparatia intunericului si n-a asezat in imparatia Sa. In acest moment primim Duhul lui Dumnezeu si are loc nasterea din nou. Ce e nasterea din nou?

Tineti minte cand Dumnezeu i-a spus lui Adam: daca vei manca din fructul acestui pom, vei muri? Adam a mancat dar nu a murit... nu fizic... insa Dumnezeu numeste moartea fizica “adormire” iar separarea de Dumnezeu o numeste moarte. Dumnezeu a spus ca daca Adam va manca din acel copac, va fi despartit de Dumnezeu. Astfel Duhul lui Adam a murit. Iar toti oamenii de dupa Adam, au fost separati de Dumnezeu, nascandu-se in pacat, dupa cum biblia spune: Daca prin neascultarea unui singur om s-au facut pacatosi cei multi... tot asa prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi socotiti neprihaniti. Cand noi credem in Isus, primim Duhul lui Dumnezeu iar Duhul nostru vine la viata si aceasta se numeste nastere din nou.

Insa toate acestea se intampla in prezenta unei persoane. Il intrebam odata pe Dumnezeu: “Tata, de ce e nevoie sa ma rog mai mult si sa petrec mai mult timp cu Tine? Nu ma multumesc raspunsurile altora de pana acum, raspunsurile religioase de gen: “Pentru ca El e Dumnezeu si trebuie sa ai partasie cu El”. Bine, bine, dar de ce?” Si El mi-a raspuns. Mi-a spus: “Pentru ca orice copil se naste intr-o familie, si crescand in prezenta parintilor, copilul creste si observa caracterul lor, incepe sa ii observe si sa ii cunoasca, si facand asa, ii ia ca exemplu si devine ca si ei. Cand Tu petreci timp in prezenta mea, ma vezi pe mine, ma observi pe Mine, incepi sa Ma cunosti pe Mine, si devii ca si Mine?”

Biblia spune in 2 Corinteni capitolul 3, versetul 18: “Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca intr-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi in acelaşi chip al Lui, din slavă in slavă, prin Duhul Domnului.” De ce cu fata descoperita? Pentru ca avem acces in prezenta Lui. Prezenta Lui nu mai e ascunsa de fata noastra, cum era odata in vechime. Dupa ce Isus a murit, perdeaua din Templu ce impiedica intrarea oamenilor in locul din templul numit Sfanta Sfintelor unde intrau doar preotii, un preot odata pe an... aceasta perdeaua s-a rupt de sus pana jos, si din acel moment accesul in intimitatea Lui Dumnezeu nu a mai fost restrictionata. Si acum avem acces intr-un loc intim, cu Dumnezeu, un loc unde il putem cunoaste asa cum e El.

Viata cu Dumnezeu presupune o umblare constanta in credinta. Ce inseamna asta? Inseamna sa iei o serie de decizii, zilnice, in fiecare situatie prin care treci, azi, dimineata de cand te trezesti, pana seara, atent la o persoana, persoana lui Isus, si la cuvantul Sau, si maine o iei de la capat, o zi, si inca o zi, si in fiecare zi a vietii.

Viata cu Dumnezeu presupune o schimbare. Aceasta schimbare vine doar cand ochii tai sunt atintiti la El si la Cuvantul Sau si tu crezi cu tarie ceea ce Cuvantul Sau spune. Daca mesajul auzit, cuvantul lui Dumnezeu pe care l-ai auzit vestit prin copiii Lui Dumnezeu si primit de tine prin credinta, nu e urmat de o schimbare personala in viata ta, cred ca te inseli singuri si cred ca aceasta credinta e una moarta care nu produce o mantuire. Adica daca tu ai auzit cuvantul si auzirea Cuvantului nu produce o dorinta de apropiere ci o intoarcere intr-un stil de viata pacatos fara sa vrei sa faci nimic concret cu privire la mesajul ce l-ai auzit, te inseli singur. Nu poti sa afli nevoia ta de mantuire si sa ramai ignorant la ea.

Si viata cu Dumnezeu e o viata intima cu El. El mereu a dorit restaurarea acelei relatii intre “eu” si “El”, intre “tine” si “El”, intre El si individ... acele dimineti cand venea la Adam si ii vorbea devreme... acele zile cand se apropia de Cain si il invata si ii vorbea si il mustra, cu toate ca acest Cain nu asculta, pentru ca inima lui era rea, si asta l-a costat... Vorbesc deci despre o relatie apropiata, doar intre tine si El.

Si umblarea cu Dumnezeu presupune o relatie in care inveti sa asculti ce doreste El de la tine, si sa asculti, si sa faci. Isus ne numeste prieteni, si ne invata ca aceia il iubesc pe El care nu doar aud cuvantul si apoi pleaca si fac cum vor ei, ci prietenii Lui si cei care il iubesc pe Isus sunt cei care aud cuvantul si il fac, il implinesc.

Isus era Dumnezeu insusi, venit pe pamant, relationandu-se fata in fata cu oamenii, asa cum o face un om cu prietenul sau... zambind, razand, bucurandu-se de prietenii pe care ii avea, cu care petrecea timp, stand jos si mancand cu ei, si band cu ei, invatandu-i, impartasindu-le intelepciunea Lui...

Accentul la toate cele ce le scriu acum, cade pe faptul ca cei care vin la Dumnezeu trebuie sa inteleaga ca nu e suficient sa spuna o rugaciune si apoi sa traiasca oricum, ci trebuie sa invete sa aiba o relatie cu aceasta persoana care mantuieste, salveaza, vindeca, elibereaza, da viata vesnica, rascumpara, restaureaza, etc. Si aceasta persoana e Domnul Isus. E Domnul... Isus. E Domn! Si cand un Domn porunceste, toti, fara exceptie, executa. Isus insa, desi e Domn, prefera sa ne numeasca prieteni, pt ca daca e doar Domn, si noi suntem robi doar, robii nu stiu ce face stapanul. Dar se intampla deseori ca un rege favoriza pe un om, si il chema in intimitatea sa, si Domnul se “imprieteneste” cu acest om, si acest om devine prietenul Sau. Asta nu schimba faptul ca Domnul a ramas Domn chiar si peste prietenul sau, insa relationarea s-a schimbat, si Domnul a decis sa trateze altfel acea persoana. Insa a ramas Domnul acelei persoane. Intelegeti? Si un prieten al Domnului tot datoreaza ascultare, insa intr-o prietenie apropiata, exista cunoastere, deschidere, incredere si implicit se ajunge la o relatie in care amandoi tin unul la altul.

Sa intelegeti mai usor: cand eu lucrez pentru un sef, seful poate sa fie foarte autoritar si distant, sau poate fi foarte apropiat si prietenos. Dar daca e prietenos, asta nu anuleaza faptul ca el tot seful meu a ramas, si eu tot ii datorez ascultare si supunere.

Deci... asta se produce doar in urma unei relatii de apropiere, de prietenie (cunoastere, deschidere, incredere si implicit se ajunge la o relatie in care amandoi tin unul la altul.) Iar ascultarea nu este optionala.

Insa toate aceste lucruri le invatam intr-un proces in care deseori esuam, pana cand intr-o zi ajungem sa intelegem, si sa reusim sa umblam cu succes in aceste lucruri. Asta nu inseamna ca nu suntem mantuiti, ci ca exista har atunci cand este cainta (pocainta). Nu suntem descalificati, iar El isi tine partea Lui de legamant si e credincios.

Incepe sa pasesti in aceasta relatie cu acest mantuitor, acest Domn, invatand sa asculti de El, stiind ca doar ascultand de El, esti pazit de la moarte, si pastrat pentru viata, si ca ascultand de El, caile Lui si caile Sale te vor duce la pasuni verzi si ape de odihna, unde sufletul tau gaseste pace, si tu gasesti tot ce ai nevoie pentru viata. Nu spun ca nu vor exista provocari in viata ta, insa El va fi acolo, inainte sa treci prin ele, ca sa te invete, apoi cand treci prin ele, sa te iti aduca aminte si sa te incurajeze sa aplici ce ai invatat... daca reusesti... sa te incurajeze, sa te aprobe, iar daca esuezi, sa iti vindece ranile, sa te ridice, sa continue sa te invete, si sa te ajute in toate. El e “Invatatorul”, e “fratele” apropiat, e prioetenul apropiat, e “Tatal” iubitor care isi iubeste cu pasiune copiii.

Intrebarea mea e... in care imparatie doresti sa traiesti? El e prietenul pe care fiecare om si l-ar dori sa il aiba in viata sa. Poate fi prietenul Tau. Crezand in EL, crezandu-l pe cuvant. si astfel umbland cu El, umbland in cuvantul Sau, vei fi salvat. Nu esecul in umblarea pe aceasta cale te separa de EL si te tine departe de viata, ci ignorarea Lui si a acestei relatii, a acestei umblari cu El, presupune ca ai ales alta umblare care are alta destinatie. Tu alegi.

Sa intelegi ca aceasta relatie e o relatie in care faci un legamant, o promisiune, Regelui Regilor, si cand o faci tu, o face si EL inapoi tie, ca va ramane credincios. Cand tu te dedici acestei relatii, El va fi cel mai mare incurajator al tau si Cel care te va tine si te va aduce inapoi mereu, pe calea vietii. Insa decide azi sa incepi un drum cu El.

El e tinta. Ramai cu El. Stai cu El, si vei ajunge la viata. Pentru ca El insusi este viata, El insusi este calea. Si El este adevarul, si nu exista urma de amagire sau minciuna in El. Crede-L azi, si primeste-L prin credinta, si incepe acest drum cu El.

Ce/cine esti produce fapte corespunzatoare, nu faptele te fac ce/cine esti.

Eu NU sunt baiat pt ca ma port intr-un anume fel, ci ma port intr-un anume fel pt ca sunt baiat.

La fel... Eu NU sunt neprihanit pt ca fac fapte de un anume fel, ci fac fapte de un anume fel , pt ca sunt neprihanit!

Din nou, eu NU sunt sfant pt ca fac fapte de un anume fel, ci fac fapte de un anume fel, pt ca sunt sfant!

Esti neprihanit... esti sfant... asa ca act on it. Fa faptele care ies din ceea ce esti! Si esti sfant si neprihanit pt ca te-a facut El asa... o faptura noua. Asa ca nu ai scuza... fa fapte din ceea ce esti! Neprihanit si sfant! Ar trebui sa fie natural. Doar intelege si crede!

Sa cunosti despre El sau sa-L cunosti pe El nu e acelasi lucru

Poti sa cunosti totul despre Dumnezeu dar sa nu Il cunosti pe El. Si putem fi o biserica in care sa zidim caracterul oamenilor, dar niste parinti constiinciosi ar putea face aceste lucruri daca ar face-o ca lumea la perioada potrivita. Nu avem nevoie de Dumnezeu pentru asta. Multi oameni din lume o fac bine si fara biserica, si fara Dumnezeu. Dar nu e totuna sa cunosti despre presedinte, sau il cunosti personal pe presedinte. Cand il cunosti personal, e o relatie din care curg multe. :) Dar daca biserica nu are prezenta lui Dumnezeu, daca prezenta Lui nu vine... nu avem decat o chestie ce lumea o poate face fara dumnezeu... intalniri in care invatam sa fim buni si sa ajutam pe cei din jur. Insa scopul bisericii e sa aduca pe oameni in contact cu El. Uneori chiar noi ii privam pe ei de o intalnire personala cu Dumnezeu prin faptul ca noi le rezolvam toate problemele. Asta nu e o solutie. Ideea e ca ei, oamenii nu sa cunoasca despre El, ci sa il cunoasca PE El. Asta presupune intalnire personala. Si cand "dai mana" cu El, cand te atingi de El... totul se schimba. Oamenii au nevoie de prezenta Lui. Noi avem nevoie de ea. Moise o spunea atat de simplu: ce ne face pe noi diferiti de cei din lume (adica cei fara Dumnezeu), daca nu faptul ca Tu esti cu noi. Si daca Tu nu vii cu noi... noi de ce sa mai si mergem? Care e scopul? Noi cum traim? Indiferenti fata de El? Cu El sau fara EL... e oare totuna pt noi? Cand totul devine biserica... programe din inertie... Sau cand El isi face aparitia :X Asta e ceea ce avem nevoie. Asta e ceea ce dorim. Prezenta Lui!

Despre sentimentul de vinovatie/condamnare daca nu citesti Biblia sau daca nu te rogi

Intr-o zi Duhul Sfant a inceput sa imi arate niste imagini foarte sugestive ce mi-au clarificat atat de bine anumite lucruri cu care multi se confrunta.

Ma gandeam ca in perioada cand mama era plecata inca in Spania, si tati era cu noi, de multe ori tati era la laptop-ul lui studiind in camera lui, eu pe xbox sau la calculatorul meu in camera mea, si David, fratele meu, era la calculatorul lui in camera lui. Si fiecare eram cu treburile noastre si rar ne mai intalneam prin bucatarie. Cand unul mergea sa manance, altul auzea, mai dadea o raita prin bucatarie sa ciuguleasca cate ceva... Ne mai salutam cand veneam acasa, mai schimbam rar cateva vorbe... si dintr-o data m-a lovit revelatia:

Tati nu era suparat pe noi! :)))) Chiar daca nu petreceam toata ziua cu el, nu era suparat pe noi. Si de ce ar fi? Inca uneori venea bine dispus la noi si zicea: "Ce ziceti? Dam comanda la o pizza?"

Da! Era bine dispus. Nimic anormal. Asa-i? Dar nu e ciudat ca noi asa ne purtam fata de Dumnezeu? Ne purtam asa ciudat! Ca daca nu ne rugam intr-o zi, credem ca e suparat pe noi?

Iarasi, incercand sa explic lucrurile acestea unor tineri din biserica care se confruntau cu acest sentiment de vinovatie, le-am explicat si aspectul cititului Bibliei. Le-am spus asa:

Cum ar fi daca eu ti-as da o carte cadou, si cand ai vrea sa te intalnesti sa povestesti cu mine, ai veni la mine si eu as intreba:

eu: "Azi ai citit din cartea ce ti-am dat-o? :|"
persoana x: Nu :-s (sau "da... 1 pagina)
eu: Poftiiiim? (Doar o pagina? :O ) Si tu vii asa la mine fara sa fii citit din cartea meaaaaa?!?!?!? :O (sau ai citit doar o pagina?) Mno stii ceva? Hai pleaca... sunt suparat pe tine... ia mai citeste cateva pagini, si apoi mai vii si mai discutam. Pana atunci nu avem ce sa discutam!

Ar fi ciudat ca oamenii sa se relationeze unii cu altii in felul asta, nu? Dar noi asa facem in relatia cu El. Nu e penibil?

Cuvantul Sau, Biblia, e hrana pt noi. Nu trebuie sa te simti condamnat sau vinovat. Daca nu mananci nu te simti condamnat. Mancarea e pt trup. Biblia e pentru duh. Daca nu citesti din biblie, sau nu te rogi, duhul nu ti-l hranesti. Daca in domeniul fizic nu mananci, la un moment dat te simti slabit, mai ametesti, si imediat stii ca ai nevoie sa mananci ceva. La fel, daca nu te hranesti spiritual, incepi sa slabesti. Cand incepi sa cazi, sa fii slab din punct de vedere spiritual, stii ca ai nevoie de mai mult din El, fie ca "mai mult din El" inseamna timp petrecut cu El, sau cititul Cuvantului Sau si absorbtia lui nu in minte ci in inima, care citit tot parte din El e.

Sa nu intelegi lucrurile astea inseamna sa nu intelegi parte din viata ta, pentru ca viata ta spirituala e o realitate pe care o traiesti, fie ca accepti, fie ca nu. Si poate deveni ciudata daca nu o intelegi clar.

Asa ca un sfat: punand intrebarile cele mai simple, ajungi la cele mai mari revelatii :)))) Nu ezitati sa le puneti! Veti fi surprinsi cum Duhul adevarului va va invata tot ADEVARUL. :)

Cine sunt Cain si Abel?

Citeam intr-o zi despre Cain si despre Abel. Si mereu l-am vazut pe Cain ca un dusman cu dumnezeu, ca unul care nu vrea sa aiba nici o treaba cu Dumnezeu. Omul necurat, parca imbracat in negru... si fara Dumnezeu. Iar pe Abel... imbracat in alb, cuminte, foarte spiritual, care umbla cu Dumnezeu si Dumnezeu il iubea.

Ei bine... in ziua cu pricina, am rams uimit sa-l surprind pe Cain ca fiind primul care a adus jertfa lui Dumnezeu. Cel putin e mentionat primul. Si totusi, si daca nu ar fi fost primul, faptul ca a adus jertfa lui Dumnezeu mi-a dat de gandit: omul asta venea si cauta prezenta lui Dumnezeu... incerca sa se apropie de El.

Hm... Daca stai sa te gandesti ca oamenii mergeau la templu ca sa se inchine lui Dumnezeu aducand jertfe, asta a facut Cain. Il cauta pe Dumnezeu. Ca si Abel. Transpus in zilele noastre, Caine e in biserica. :) E unul din noi.

Si totusi inima lui nu era ok. Oare nu sunt si azi oameni asa? Care vin la biserica si inima lor nu e ok. Poate sunt unii din prietenii tai. Poate esti chiar tu.

Totusi e interesant ca Dumnezeu a venit ca un tata la Cain, inainte ca acesta sa-l omoare pe Abel. Si i-a vorbit. I-a aratat Cain cum arata inima lui, si incerca sa il invete. Dar Cain nu a ascultat. Si l-a omorat pe Abel.

Culmea e ca si dupa crima sa, Dumnezeu tot s-a apropiat de Cain, tot ca un tata. Unii din noi am cazut, si nu mai avem credinta ca Dumnezeu ar mai vrea sa aiba treaba cu noi. Dar cand inca harul nu fusese turnat, Dumnezeu s-a apropiat de Cain, dupa ce Cain pacatuise. Si ii spunea lui Cain: Ce ai facut? Acum ai atras blestemul asupra ta.

Unii ni-l imaginam pe Dumnezeu manios, tunandu-se pe Cain. Insa nu e asa. Cain intelege ca a atras blestemul, si ii spune lui Dumnezeu ca pedeapsa ce a venit asupra lui... acel blestem... e prea mare pt El si ca unii vor vrea sa il omoare. Dar atitudinea protectiva a lui DUmnezeu fata de Cain, demonstreaza ca nu era manios pe El, si ca nu era setat sa il distruga, sa il nimiceasca. NU i-a zis: Nu ma intereseaza! Treaba ta! Pleaca! Sa nu mai aud de tine! Asa-ti trebe! Si daca te vor omora, bine ti-or face! Meriti! Ca imi vine sa te ingrop in pamant in secunda asta!

Nu! Ci ii traseaza niste limite de protectie in favoarea lui Cain. Atata de mult imi place inima lui Dumnezeu! :D E cu adevarat un Tata. :D :X

"Fiti sfinti caci Eu sunt Sfant"... Ce inseamna asta?

Intr-o zi ma rugam si Duhul Sfant a inceput sa imi vorbeasca si mi-a adus in atentie acest verset: Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. (1 Petru 1: 16)

Niciodata nu am inteles acest verset cum El a inceput sa mi-l explice. Mereu am crezut ca era o porunca. Mereu l-am inteles asa: "Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt sfant... altfel vai de tine!"

Insa in acea zi Duhul Sfant mi-a aratat ca acest verset e mai mult o invitatie... e o invitatie la a manifesta ceva ce deja noi suntem. Mi-a "tradus" acest verset in felul urmator: "Eu sunt sfant. Si deoarece sunt in tine, si tu esti sfant. Asa ca manifesta aceasta sfintenie... fii ceea ec deja esti. Exprima-te, pentru ca fiind ceea ce esti, vei manifesta sfintenie!"

De ce ne e greu sa primim de la Dumnezeu prin credinta? Cum putem primi?

Cand e vorba de cadouri, nu ti ramane mare lucru de facut decat sa primesti. Biblia spune ca Dumnezeu a dat tuturor mantuire, vindecare, eliberare, viata vesnica, si orice lucru ce priveste viata si evlavia, odata cu Isus, adica atunci cand ni l-a daruit pe Isus, odata cu El, la pachet au venit "toate" lucrurile de care ai nevoie. Si biblia spune ca nimeni nu merita, caci toti au pacatuit, insa Dumnezeu le a oferit tuturor, si celor din biserica, si celor de afara. Dar le vor primi doar cei ce le primesc prin credinta. Ele au fost oferite. Sunt disponibile. Ele trebuiesc doar primite.

Biblia mai spune ca atunci cand Duhul Sfant va veni, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, unul singur, si acela e ca l-au respins pe Isus, ca nu l-au primit. Insa noi l-am primit. Cum? Atat de usor. Prin credinta.

La fel de usor, primim si celelalte lucruri, "toate", pt ca toate sunt oferite. Trebuiesc doar primite. Biblia spune in Romani 5:17 ca vor domni in viata aceia care invata sa... Primeasca... Din belsug... Harul, si darul neprihanirii. Harul e ceva bun cand nu meriti, adica e un cadou nemeritat, iar darul neprihanirii e exact ceea ce spune. Un dar... Un cadou.

Crezi ca ce ai nevoie in viata e deja al tau/a ta? Daca da... Aminteste-ti ce a spus Isus in Ioan: tot ce imi da Tatal, va ajunge la mine.

Isus, El este Salvatorul meu

Dumnezeu este salvatorul și mântuitorul meu. Nu eu! Dacă El a găsit o cale ca să mă salveze, El știe cum să mă facă să fiu asemenea Lui. Am încredere în El cu toată inima mea, chiar dacă încă nu sunt ce ar trebui să fiu!

Care e solutia natiunilor? Incotro ne sunt ochii indreptati? Unde cautam modelul, ca sa reusim cu toti?

Am observat ca Elvetia e o tara model pentru multi, si multi ochi sunt indreptati inspre aceasta tara ca sa invete modele ce functioneaza acolo. Well, azi ma gandeam, citind dintr-o carte, ca este o tara care intrece chiar si pe Elvetia. Si ca tot ce e implementat in aceasta tara, functioneaza. Am sa va explic: Biblia spune in Matei 4:23 ca Isus strabatea diferite tinuturi si invata pe oameni si vestea o imparatie ce urma sa vina. Iar in Matei 24:14 Isus spunea: aceste vesti bune despre aceasta tara (imparatie) se vor raspandi in toata lumea, si atunci va veni sfarsitul. Despre ce tara vorbesc? Ma refer la tara in care Dumnezeu domneste. Imparatia lui Dumnezeu. Si cand vorbesti despre o imparatie, vorbesti despre un conducator care conduce, despre un popor care i se supune, despre legi ce guverneaza, despre o cultura, despre un mod de gandire, despre un fel de trai. Si biblia spune ca noi, cei care am crezut in Isus, am fost stramutati dintr-o "tzara" in alta, dintr-o imparatie in alta, din imparatia intunericului, in imparatia lui Dumnezeu. Ce s-ar intampla daca m-as muta din Romania in Austria? As fi sub o noua conducere, sub o noua guvernare, m-as raporta la alte legi, si as trai intr-o alta cultura. Vrem succes in vietile noastre, si vrem binecuvantare peste tara noastra? Biblia spune clar ca daca un popor se smereste, se intoarce de la pacat si cheama numele Sau, atunci Dumnezeu va veni si va vindeca acea tara. Imi place ca un om pe care il respect, in timpul crizei, a scris unor oameni si i-a incurajat spunand: Cei care sunteti atei, e timpul sa treceti peste! Pentru ca singura modalitate de a trece de aceasta criza e cea de a ne increde in Dumnezeu. Si Dumnezeu a purtat de grija acestui om, si ii va purta de grija in continuare. Isus oriunde mergea demonstra aceasta imparatie, vindecand pe cei care erau bolnavi. Avem nevoie de sisteme medicale care sa functioneze? Cum ar fi daca Dumnezeu ar incepe sa vindece cu putere oamenii bolnavi. E imposibil? Cercetati istoria: John J Lake... un om pe care Dumnezeu l-a folosit cu putere si spitalele au inceput sa isi trimita oamenii acasa, vindecati. Isus nici nu a dus lipsa, si unde nu era mancare, ci doar cativa pesti si cateva paini, isus a hranit cu ele 5000 oameni. Cum ar fi ca purtarea de grija a lui Dumnezeu peste romania sa fie una supranaturala? Cum? Nu stiu cum... Stie El. Pt ca biblia spune ca Iacov a semanat, si ce a semanat a adus rod in acel an, de 100 de ori mai mult decat strangeau alti oameni intr-un an. Nu vi se pare asta supranatural? Cum ar fi daca am lasa ca imparatia lui Dumnezeu sa vina in vietile noastre si sa incepem sa traim dupa legile acestei tari, legi care spun asa: Vrei sa ai si sa nu duci lipsa? Da altora! Nu fura, nu insela, nu fi nedrept in judecata ta... iubeste-i pe cei din jur asa cum te iubesti pe tine. As putea continua sa scriu un roman despre astea, dar ideea e simpla: cum ar fi daca am privi inspre imparatia lui Dumnezeu si sa o aducem si sa o implementam in vietile noastre?

Pentru cei pe care îi iubim... care odată au știut, dar au uitat, că am fost creați din și pentru Dragostea Tatălui... pentru cei care au renunțat... :(

Într-o zi petreceam timp cu Domnul, și mintea mea a fugit la cei cu care am copilărit, la cei cu care am crescut, la cei cu care am slujit, dar care au obosit în alergare, care au obosit în luptă, sau care au fost trântiți, au descurajat, au renunțat... și au plecat.

Am inceput sa simt prezența Lui venind peste mine, si inima Lui pentru ei, am inceput să plâng și luând o foaie de hârtie și un pix, am început să scriu:

Toate par acum demult apuse
Ochii noștri-n liniște privesc
Unii au plecat și armele-s depuse
Mulți s-au stins în lupte și dureri.


Și cei ce am rămas le ducem dorul
Căci dragostea odată ne-a unit
Voci ce-odată-au vrut să scrie istorie
Astăzi nu-s... încet, încet s-au stins


Dar Duhul Său ridică azi pe David
Cu-o inimă ce arde pentru ei
Căci toți sunt prinți, și toate sunt prințese
Și El îi vrea gelos doar pentru El.


2013, Iosif Simon