Stiu ca am mai vorbit in 2 articole diferite despre acest subiect insa am vrut sa pun cap la cap cele doua mesaje, intr-unul complet. Deci iata-l:
In Evrei 4:1, biblia spune ca poporul evreu a primit o promisiune de la Dumnezeu. Atunci Duhul Sfant m-a intrebat: "Care fusese mesajul primit de la Dumnezeu de catre poporul evreu?" Si am raspuns "Faptul ca El urma sa ii scoata din Egipt si sa ii duca intr-o tara unde curge lapte si miere." Si Duhul Sfant a continuat sa imi explice:
Noi credem ca evreii de atunci erau mai primitivi chiar si din punct de vedere mental, mai inapoiati. Ia sa vedem: erau in pustie si nu aveau ce sa bea. Si s-au panicat. Tu ce ai face daca ai fi in desert si nu ai avea apa? Te-ai gandi “unde sa gasesti apa in desert?”, nu? E un lucru normal, natural sa il faci, si totusi biblia spune ca au cartit, pentru ca nu au crezut ca El le poate da apa. E o situatie plauzibila chiar si pentru noi,
nu era exagerata, ca sa spunem: “pfff... eu nu as fi facut asa”. Care e situatia in care tu ai o nevoie si cartesti impotriva lui Dumnezeu si nu ai incredere ca El va face ce a promis, si anume, ca iti va purta de grija?
Dumnezeu ce a facut? Si-a tinut promisiunea despre purtarea de grija, si Moise cand a lovit stanca, a curs apa. E un lucru normal, natural? Nu! E un lucru supranatural. Vedeti voi, nevoia lor era una normala, pe care si noi o putem avea sub alte forme. Nevoia lor era justificata, dar ei nu au avut incredere ca El va da apa. Si solutia lui Dumnezeu a venit, dar ca una supranaturala.
Mergem mai departe: nu aveau mancare si Dumnezeu a facut sa cada mana din cer. Daca ai fi in desert, normal ca te-ai gandi: “De unde sa cumpar de mancare? De unde sa fac rost de mancare?” Si erau o gramada de evrei iesiti din Egipt ce trebuiau hraniti. O nevoie plauzibila, reala, naturala. Au cartit, si solutia lui Dumnezeu a venit ca una supranaturala. Cum e sa nu trebuiasa sa cumperi, sau sa lucrezi absolut nimic, caci cade din cer
painea ta, doar trebuie sa iesi, sa te apleci si sa o culegi? E supranatural!
Apoi mai departe, ei se plang ca nu au carne. Tot o nevoie naturala si justificata... unde sa mergi in pustie la vanatoare ca sa hranesti atata amar de oameni? Si Dumnezeu face sa sufle un vant in desert care a adus prepelite. E tot o nevoie naturala, sa mananci in fiecare zi aceeasi mancare. Mai vrei sa diversifici, insa nu au crezut ca El le va da carne. Si au cartit mereu si mereu. Dumnezeu a facut ce a promis, si le-a dat solutia, din nou una supranaturala.
Nu e normal sa cada paine din cer, sa tasneasca din senin apa din stanca, sau ca un vant sa iti aduca prepelite. In fiecare zi paine si prepelite... fara sa trebuiasca sa faci cel mai mic efort. Era supranatural ce Dumnezeu facea. Insa ei nu au crezut ca El va face!
Un raspuns potrivit din partea lor ar fi fost poate: "Mai... suntem intre ciocan si nicovala, intre armata Egipteana si marea rosie, pare sa nu mai existe nici o scapare, dar El a promis ca vom ajunge in Canaan, asa ca asta nu e finalul. Sunt sigur ca Dumnezeu va face ceva!" sau "nu gasim apa de baut dar sigur nu vom muri in pustie pt ca inca nu am ajuns in Canaan, si Dumnezeu a promis ca ne va duce acolo", etc
Apoi... ajunsi in fata tarii Canaanului, odata cu intoarcerea iscoadelor, doar Iosua si Caleb au spus ca pot lua tara, insa cele 10 iscoade au spus ca nu pot ca sunt uriasi in Canaan, si astfel au inmuiat inima poporului, care a cartit si au spus: "Ah, Dumnezeu ne-a adus aici in pustie ca sa ne omoare si sa ne faca generatia tanara de ocara!". Atunci Dumnezeu s-a maniat pe ei si a zis "Pentru ca m-ati facut un Dumnezeu slab... nu veti intra
in tara promisa! Insa generatia asta tanara despre care voi ati zis ca Eu o fac de ocara, EU imi iau un angajament: Eu o sa ii fac sa intre in Canaan!"
Cu alte cuvinte, evreii spuneau despre Dumnezeu "El, Dumnezneu, saracu... o vrut, o incercat, scumpu, dar nu prea s-a descurcat! Ne-a pierdut pe undeva prin pustie..." si Dumnezeu era manios "m-ati facut slab si neputincios! Nu! Eu sunt puternic! Eu cand spun ceva, pot sa implinesc!
Si un alt lucru interesant e acela ca Dumnezeu si-a luat angajament faat de generatia tanara, caci chiar daca erau slabi, si nu stiau cum sa se increada in Dumnezeu, El, Dumnezeu... avea sa ii duca prin scoala Lui ca sa ii invete, si in final, cand testul va veni, ei sa poata sa aiba un alt raspuns decat au avut parintii lor. Si in final, intr-adevar au intrat in Canaan penru ca s-au increzut in Dumnezeu.
Dar acum, vedeti voi... biblia spune in Evrei 4:2 ca aceeasi promisiune pe care o primisera ei de la Dumnezeu, l-am primit si noi. Insa pentru ca la ei nu a gasit credinta, nu le-a folosit la nimic. Intrebarea e: “Va gasi credinta la tine? Vei crede ca EL va schimba situatia ta?"
Daca vrei sa intri in odihna lui Dumnezeu, e nevoie sa Il crezi pe cuvant, ca ce a promis va face, si anume: ca El e pastorul Tau care iti poarta de grija supranatural. Exact cum a spus Isus: nu va ingrijorati ca degeaba faceti asta. Tatal oricum stie ce nevoie ai si iti va purta de grija. Poti crede asta? Atunci ai dreptul sa ai odihna si pace in sufletul tau. :)
Apoi recent, ma intrebam ca oare am fost descalificat din cauza greselilor si pacatelor mele? Oare mai e valabila promisiunea Lui pt mine? Si Duhul Sfant mi-a raspuns:
Poporul evreu in pustie a cartit mereu si mereu, si Dumnezeu ii invata, avea mereu rabdare cu ei, insa ce anume a fost atat de diferit ultima data, cand Dumnezeu a decis ca nu ii va lasa sa intre in tara promisa, si i-a intors inapoi din drum si timp de 40 de ani i-a plimbat prin pustie?
Acest eveniment s-a intamplat odata cu intoarcerea iscoadelor, cand erau chiar pe punctul de a intra in Canaan, in mostenirea lor. Atunci, ceva diferit s-a intamplat. Si anume... cand cele 10 iscoade au spus: "Nu putem sa cucerim tara" inima poporului s-a inmuiat si au plans toata noaptea. A doua zi au facut ceva... si aici e cheia. Ei au decis sa isi aleaga o capetenie (alta decat Moise) si sa se intoarca inapoi in Egipt!!!
Atunci Iosua si Caleb au spus: "Putem sa luam tara pt ca Domnul e cu noi. Ei nu au un sprijin cum avem noi pe Domnul" insa poporul a vrut sa-i omoare cu pietre. A trebuit sa intervina Dumnezeu. Insa decizia lui Dumnezeu a fost luata. Ce trist. Multi sunt pe punctul de a intra in tara promisa, si renunta de tot chiar la portile ei. Eu cred ca de multe ori cartim pt ca nu am invatat sa ne incredem in El, dar Dumnezeu nu renunta la noi si la planul Lui de a ne binecuvanta, si continua sa ne invete, sa aiba rabdare, atata timp cat noi inca ne luptam sa invatam ce vrea sa ne invete, cat timp inca NU RENUNTAM, chiar asa incapatanati sau nestiutori cum suntem. Si multi fac cale intoarsa si se intorc in Egipt. Si asta poate sa ii coste timp pretios. Pentru ca El tot nu va renunta la planul Lui de a binecuvanta, dar intrebarea e "cat va dura pana vor ajunge inapoi in fata portilor tarii promise?"
marți, 26 ianuarie 2016
- Ce este biserica?
E important sa nu pierdem din vedere ce este biserica si pentru ce are sens sa ne adunam impreuna.
„Apostol” e un termen pagan, preluat de la romani, un termen pe care cei din vremea lui Pavel, aflati sub conducerea imperiului Roman, il intelegeau. De aceea Pavel a folosit acest termen, pentru a ilustra un concept extraordinar de puternic. Cand imperiul roman cucerea noi teritorii, ei lasau apostoli in regiunile cucerite. Rolul lor era acela de a culturaliza populatia din zona cucerita, adica, de a-i invata traditiille, obiceiurile, limba si cultura imperiului roman. Cei 12 ucenici au devenit cei 12 apostoli, ca si Pavel de altfel. Daca intelegeti semnificatia acestui termen acum, nu e greu sa intelegeti care e scopul bisericii.
Scopul nostru este acela de a impacta societatea in care traim nu cu religie, nu cu doctrine, ci cu tot ceea ce inseamna imparatia lui Dumnezeu.
Pentru aceasta o biserica trebuie sa fie functionala si sanatoasa. Dar in acelasi timp, Dumnezeu a lasat un model pentru biserica. Acela de familie, in care noi suntem frati.
Saptamana trecuta intr-o dimineata m-am trezit si Duhul Sfant a inceput sa imi arate de ce a lasat acest model – cel de familie. Pentru ca intr-o familie sanatoasa, nu poti renunta. Intr-o familie sanatoasa nu te poti opri sa fii mama, sau tata, sau frate, sau sora. Oricat ti-ar gresi ceilalti, mereu vei continua relatiile cu ei. Ganditi-va cat de multsacrifica o mama. Insa in multe familii nesanatoase, multi renunta. „Nu mai esti fiul meu!” va suna poate cunoscut din filme. Cunosc insa situatii in care frati nu mai prea comunica din cauza unor evenimente intamplate cu ani in urma, chiar zeci de ani, si nu au trecut peste, nu au iertat, si relatiile au fost rupte.
Insa vedeti voi, in imparatia lui Dumnezeu, lucrurile lui Dumnezeu trebuie urmarite. Pavel spune „urmariti pacea”. Pacea, unitatea, sau cum spune in Biblie, in cartea Timotei capitolul 1 – „tinta este dragostea”.
Unitatea trebuie urmarita si mentinuta. E trist cand oamenii in biserici sunt condusi nu de scop ci de sentimente. Un om slab renunta si sacrifica o relatie, insa un om puternic pastreaza conexiunea. Pentru un om puternic e mai importanta conexiunea decat cine are dreptate, sau faptul ca cealalta persoana a jignit. Ce faci cand esti ofensat sau jignit? Esti atent la ce iti spune Cuvantul? Esti atent la ce iti spune Duhul Sfant? Sau reactionezi si actionezi intr-un mod care nu pastreaza pacea, unitatea?
1. O prima intrebare e cum poate o biserica divizata sa aiba impact?
In multe biserici sunt multi care nu sunt dedicati, nu stiu cine sunt, sau ce poarta in ei, si ce au fost chemati sa faca, sau sunt lipsiti de o viziune, si din cauza acestor lucruri considera ca e ok si cu si fara ei. Nu pun pret pe a se intalni cu restul familiei (biserica) si nu pun pret pe ceea ce Dumnezeu lucreaza corporativ.
Multi vor doar ce e nou. Grecii erau asa. Spunea pavel ca lor le placea sa auda mereu lucruri noi. De aceea se adunau in piete si mereu ascultau invataturi noi ale altor oameni. Pavel profita de acest lucru si se ridica el in mijlocul lor si le propovaduieste pe Isus.
Multi sunt asa… vor doar ce e nou, si se plictisesc la biserica daca au mai auzit ce se vorbeste, de parca pastorul e pus sa fie un stand-up comedian cu rolul de a distra adunarea.
Biserica nu exista pentru ca pastorul sa se simta bine ca e si el ascultat, ca are audienta. Ci pastorul ar trebui sa existe pentru biserica.
Nu stiu despre voi, insa eu am observat ca Duhul Sfant nu e interesat sa ne distreze, ci e interesat sa obtina rezultate. El e mai interesat de ce se intampla in noi, decat cum ne simtim. Multi spun: „Ah… ia-ma mai usor…”, „nu trage de mine…”, „acum nu am chef”, „acum nu e momentul, lasa-ma asa”. Insa Dumnezeu de multe ori nu ne menajeaza. Te panici ca treci printr-o perioada in care nu ii simti prezenta? Nu il simti azi, te panici, si te lasa asa si maine. Nu se panica El de reactia ta, pentru ca vrea sa te invete ceva. Nu ii auzi azi vocea azi si te panci si incepi sa te plangi? El nu se sperie de reactia ta, si poate te mai lasa o vreme pana inveti sa nu te bazezi credinta pe lucruri exterioare. Nu ti-a raspuns la rugaciune inca si incepi sa te agiti? El nu se panica de reactia ta si poate te mai lasa asa o vreme, pana intervine, timp in care te invata, iti vorbeste, te calauizeste, dar nu neaparat sare sa rezolve repede problema, pentru ca e interesat poate sa creeze in tine exact altceva decat ai crede tu ca il intereseaza pe El. Si de multe ori ne tine la aceeasi lectie o luna, un an sau mai mult, doar pentru ca nu am invatat lectia. E adevarat ca in toate aceste perioade sunt momente cand ne vorbeste incurajeaza, pentru ca da, il intereseaza inima noastra si nu e insensibil la lucrurile prin care trecem. Dar nu reactioneaza la primele semne de agitatie din partea noastra, pentru ca El e in control. Asta e scoala Lui si nu ne menajeaza, asa ca daca tu vrei sa traiesti in confortul tau, Dumnezeu te va scoate de acolo in umblarea ta de zi cu zi, si acolo nu ai optiuni. Acolo vei fi fortat sa treci prin desert. Pentru ca asa e scoala Lui, si e cea mai eficienta. :D Partea buna e ca ramane aproape de noi, asa ca nu va panicati.
Trebuie sa intelegem ca in acelasi mod Duhul Sfant lucreaza si corporativ cu intreaga biserica. O duce intr-o directie si noi trebuie sa avem o inima deschisa sa primim. Sa lasam lucrurile lui Dumnezeu sa atinga nu intelectul, ci sa se coboare din minte in inima.
2. A doua intrebare atunci e, cum poate o astfel de bisericasa isi indeplineasca mandatul primit de la Dumnezeu pentru acea biserica specifica?
Sunt multe biserici care nu isi pot duce la indeplinire slujirea, mandatul, sau incearca sa faca toate acestea intr-un mod foarte dificil din cauza ca oamenii nu inteleg aceste lucruri. Multi spun: „Ah… programe… aceleasi rutine, aceleasi lucruri, cativa canta in fata, unul vorbeste in fata si gata programul.”
De multe ori am vazut o curgere a Duhului Sfant in biserica, cand mai multe persoane spuneau ca Duhul Sfant le-a vorbit aceleasi lucruri ca si pastorului, in acelasi timp. Lucrul acesta l-am intalnit des si la noi. Asta imi arata foarte clar ca Dumnezeu insusi e prezent acolo unde noi suntem adunati. Intrebarea e ce fel de atitudine avem in prezenta lui Dumnezeu? Cand vezi pe cate unul cum bazaie telefonul, altul e cu mintea in alta parte, altul doarme, altul se uita la ceas…
Vedeti… e vorba de o atitudine in prezenta lui Dumnezeu. Si nu ma refer la a deveni religios, a nu schita nici un zambet, a nu putea sa zambesti sau sa razi sau sa te bucuri, sau sa fii tu insuti. Dar ma refer la o atitudine de genul „sunt prezent activ”. Cum ar fi ca inainte sa vii la biserica, sa intri tu personal in prezenta lui, sa fii conectat la Duhului lui Dumnezeu, pentru ca atunci cand vii cu ceilalti, sa aduci cerul cu tine… si fiecare sa aiba asta. Cand vii impreuna cu ceilalti, sa fii deja conectat cu Duhul Sfant, atent la ce face El, deschis ca El sa iti poata vorbi, sa iti poata spune ce sa faci. Astfel ai o biserica care e activ implicata in acea intalnire, nu simpli spectatori.
„Apostol” e un termen pagan, preluat de la romani, un termen pe care cei din vremea lui Pavel, aflati sub conducerea imperiului Roman, il intelegeau. De aceea Pavel a folosit acest termen, pentru a ilustra un concept extraordinar de puternic. Cand imperiul roman cucerea noi teritorii, ei lasau apostoli in regiunile cucerite. Rolul lor era acela de a culturaliza populatia din zona cucerita, adica, de a-i invata traditiille, obiceiurile, limba si cultura imperiului roman. Cei 12 ucenici au devenit cei 12 apostoli, ca si Pavel de altfel. Daca intelegeti semnificatia acestui termen acum, nu e greu sa intelegeti care e scopul bisericii.
Scopul nostru este acela de a impacta societatea in care traim nu cu religie, nu cu doctrine, ci cu tot ceea ce inseamna imparatia lui Dumnezeu.
Pentru aceasta o biserica trebuie sa fie functionala si sanatoasa. Dar in acelasi timp, Dumnezeu a lasat un model pentru biserica. Acela de familie, in care noi suntem frati.
Saptamana trecuta intr-o dimineata m-am trezit si Duhul Sfant a inceput sa imi arate de ce a lasat acest model – cel de familie. Pentru ca intr-o familie sanatoasa, nu poti renunta. Intr-o familie sanatoasa nu te poti opri sa fii mama, sau tata, sau frate, sau sora. Oricat ti-ar gresi ceilalti, mereu vei continua relatiile cu ei. Ganditi-va cat de multsacrifica o mama. Insa in multe familii nesanatoase, multi renunta. „Nu mai esti fiul meu!” va suna poate cunoscut din filme. Cunosc insa situatii in care frati nu mai prea comunica din cauza unor evenimente intamplate cu ani in urma, chiar zeci de ani, si nu au trecut peste, nu au iertat, si relatiile au fost rupte.
Insa vedeti voi, in imparatia lui Dumnezeu, lucrurile lui Dumnezeu trebuie urmarite. Pavel spune „urmariti pacea”. Pacea, unitatea, sau cum spune in Biblie, in cartea Timotei capitolul 1 – „tinta este dragostea”.
Unitatea trebuie urmarita si mentinuta. E trist cand oamenii in biserici sunt condusi nu de scop ci de sentimente. Un om slab renunta si sacrifica o relatie, insa un om puternic pastreaza conexiunea. Pentru un om puternic e mai importanta conexiunea decat cine are dreptate, sau faptul ca cealalta persoana a jignit. Ce faci cand esti ofensat sau jignit? Esti atent la ce iti spune Cuvantul? Esti atent la ce iti spune Duhul Sfant? Sau reactionezi si actionezi intr-un mod care nu pastreaza pacea, unitatea?
1. O prima intrebare e cum poate o biserica divizata sa aiba impact?
In multe biserici sunt multi care nu sunt dedicati, nu stiu cine sunt, sau ce poarta in ei, si ce au fost chemati sa faca, sau sunt lipsiti de o viziune, si din cauza acestor lucruri considera ca e ok si cu si fara ei. Nu pun pret pe a se intalni cu restul familiei (biserica) si nu pun pret pe ceea ce Dumnezeu lucreaza corporativ.
Multi vor doar ce e nou. Grecii erau asa. Spunea pavel ca lor le placea sa auda mereu lucruri noi. De aceea se adunau in piete si mereu ascultau invataturi noi ale altor oameni. Pavel profita de acest lucru si se ridica el in mijlocul lor si le propovaduieste pe Isus.
Multi sunt asa… vor doar ce e nou, si se plictisesc la biserica daca au mai auzit ce se vorbeste, de parca pastorul e pus sa fie un stand-up comedian cu rolul de a distra adunarea.
Biserica nu exista pentru ca pastorul sa se simta bine ca e si el ascultat, ca are audienta. Ci pastorul ar trebui sa existe pentru biserica.
Nu stiu despre voi, insa eu am observat ca Duhul Sfant nu e interesat sa ne distreze, ci e interesat sa obtina rezultate. El e mai interesat de ce se intampla in noi, decat cum ne simtim. Multi spun: „Ah… ia-ma mai usor…”, „nu trage de mine…”, „acum nu am chef”, „acum nu e momentul, lasa-ma asa”. Insa Dumnezeu de multe ori nu ne menajeaza. Te panici ca treci printr-o perioada in care nu ii simti prezenta? Nu il simti azi, te panici, si te lasa asa si maine. Nu se panica El de reactia ta, pentru ca vrea sa te invete ceva. Nu ii auzi azi vocea azi si te panci si incepi sa te plangi? El nu se sperie de reactia ta, si poate te mai lasa o vreme pana inveti sa nu te bazezi credinta pe lucruri exterioare. Nu ti-a raspuns la rugaciune inca si incepi sa te agiti? El nu se panica de reactia ta si poate te mai lasa asa o vreme, pana intervine, timp in care te invata, iti vorbeste, te calauizeste, dar nu neaparat sare sa rezolve repede problema, pentru ca e interesat poate sa creeze in tine exact altceva decat ai crede tu ca il intereseaza pe El. Si de multe ori ne tine la aceeasi lectie o luna, un an sau mai mult, doar pentru ca nu am invatat lectia. E adevarat ca in toate aceste perioade sunt momente cand ne vorbeste incurajeaza, pentru ca da, il intereseaza inima noastra si nu e insensibil la lucrurile prin care trecem. Dar nu reactioneaza la primele semne de agitatie din partea noastra, pentru ca El e in control. Asta e scoala Lui si nu ne menajeaza, asa ca daca tu vrei sa traiesti in confortul tau, Dumnezeu te va scoate de acolo in umblarea ta de zi cu zi, si acolo nu ai optiuni. Acolo vei fi fortat sa treci prin desert. Pentru ca asa e scoala Lui, si e cea mai eficienta. :D Partea buna e ca ramane aproape de noi, asa ca nu va panicati.
Trebuie sa intelegem ca in acelasi mod Duhul Sfant lucreaza si corporativ cu intreaga biserica. O duce intr-o directie si noi trebuie sa avem o inima deschisa sa primim. Sa lasam lucrurile lui Dumnezeu sa atinga nu intelectul, ci sa se coboare din minte in inima.
2. A doua intrebare atunci e, cum poate o astfel de bisericasa isi indeplineasca mandatul primit de la Dumnezeu pentru acea biserica specifica?
Sunt multe biserici care nu isi pot duce la indeplinire slujirea, mandatul, sau incearca sa faca toate acestea intr-un mod foarte dificil din cauza ca oamenii nu inteleg aceste lucruri. Multi spun: „Ah… programe… aceleasi rutine, aceleasi lucruri, cativa canta in fata, unul vorbeste in fata si gata programul.”
De multe ori am vazut o curgere a Duhului Sfant in biserica, cand mai multe persoane spuneau ca Duhul Sfant le-a vorbit aceleasi lucruri ca si pastorului, in acelasi timp. Lucrul acesta l-am intalnit des si la noi. Asta imi arata foarte clar ca Dumnezeu insusi e prezent acolo unde noi suntem adunati. Intrebarea e ce fel de atitudine avem in prezenta lui Dumnezeu? Cand vezi pe cate unul cum bazaie telefonul, altul e cu mintea in alta parte, altul doarme, altul se uita la ceas…
Vedeti… e vorba de o atitudine in prezenta lui Dumnezeu. Si nu ma refer la a deveni religios, a nu schita nici un zambet, a nu putea sa zambesti sau sa razi sau sa te bucuri, sau sa fii tu insuti. Dar ma refer la o atitudine de genul „sunt prezent activ”. Cum ar fi ca inainte sa vii la biserica, sa intri tu personal in prezenta lui, sa fii conectat la Duhului lui Dumnezeu, pentru ca atunci cand vii cu ceilalti, sa aduci cerul cu tine… si fiecare sa aiba asta. Cand vii impreuna cu ceilalti, sa fii deja conectat cu Duhul Sfant, atent la ce face El, deschis ca El sa iti poata vorbi, sa iti poata spune ce sa faci. Astfel ai o biserica care e activ implicata in acea intalnire, nu simpli spectatori.
- Mai mult decat poti visa
Multi traim viata ca si cum ne-am scufunda si ne-am lupta sa ne mai ridicam odata capul deasupra apei, si mai luam o gura de aer si mai traim cateva secunde si apoi iarasi ne scufundam in negura noastra, si iarasi ne ridicam cumva sa mai apucam o gura de viata. Si orizontul nostru e atat de ingust... parca universul nostru se strange in jurul mintii noastre si nu putem vedea imaginea mare, de amsamblu, doar o imagine mica, aproape, si totul pare atat de mic, atat de limitat si fara sens. Dar Biblia spune ca noi suntem nu doar biruitori, lucru de care avem nevoie in fiecare zi. Ci suntem mai mult... muuuult mai mult decat biruitori... prin Isus. Unii din noi, tot ce stim e ca putem trai doar mai luand o gura de aer, si mergem asa inainte nestiind incotro mergem sau ce va fi. Cum ar fi daca cineva ti-ar spune ca poti umbla pe apa? Si ca te poti bucura de fiecare zi la maxim, intr-o viata noua, cu Isus? Cum ar fi sa stii ca nu trebuie sa traiesti jos, ci ca Isus a daruit un cadou intregii lumi, dar e un cadou de care se bucura DOAR cei care... il apuca prin credinta.
Biblia spune ca atunci cand va veni Duhul Adevarului, va dovedi lumea vinovata in ce priveste... PACATUL... nu pacatele... si apoi explica... pacatul acesta este ca nu l-au primit pe Isus. Dar "tuturor celor care l-au primit, adica tuturor celor care cred in EL, le-a dat dreptul sa se numeasca fii ai lui Dumnezeu." Si daca suntem fii, suntem si mostenitori... deci ne facem mostenitori, prin credinta... "tuturor celor care cred le-a dat dreptul..." ii include pe acesti "credinciosi" in aceasta categorie de mostenitori. Ei se bucura de cadoul lui Isus.
Care e acest cadou? O viata noua! Una in care te ridici biruitor, una in care nu mai esti victima, nu mai esti cel trantit la pamant, ci esti cel care se ridica si devine tare. Acel miel care a devenit Leu! Nu vreau sa spun ca nu vei mai cadea, sau nu vei mai fii trantit, insa acesta nu va mai fii un stil de viata. Vei sti sa te ridici biruitor, fara sa mai fii atat de ranit si zdrobit si fara sa ramai acolo in intuneric si descurajare, unde nu poti vedea nici o speranta. Ci vei stii ca e o viata noua in care ai inceput sa pasesti. Si simti ca viata incepe sa pulseze in tine.
Biblia spune ca Isus e Rege al regilor. Ce inseamna asta? Tineti minte cand Isus spunea fariseilor "Eu am spus in vechime ca sunteti dumnezei!" Chiar asa? Un caine da nastere la un caine. O pisica la o pisica, un cal da nastere la un cal, un om da nastere la un om... si atunci, Dumnezeu da nastere la ce? :) Exact! Rege al regilor inseamna ca noi suntem regi, iar El este rege al tuturor regilor, rege peste toti regii. Domn peste toti domnii, deci noi suntem domni. Imparat al imparatilor... deci suntem de vita roiala :P Si atunci cum traim? Tot ca niste rame, tarandu-ne prin viata? Intrebare: Cine vrea cu adevarat sa traiasca? Ma refer... sa traiasca. Hm? Eu vreau! Well, e deja in tine prin Isus. Poti apuca asta prin credinta? Atunci crede asta, si incepe sa investesti in viata ta, rostind aceste lucruri peste tine, in profida tuturor aparentelor. Crede ce El spune despre tine, in profida a tot ceea ce e aparenta in viata ta. Dar cand il crezi pe El, tot ce vezi in viata ta acum, se va comforma. Nu peste noapte... dar se va intampla! :) Credinta! Viata din abundenta. Sa traiesti! Prin Isus, cu Isus, si pentru Isus. Dream big, live bigger! :D
Biblia spune ca atunci cand va veni Duhul Adevarului, va dovedi lumea vinovata in ce priveste... PACATUL... nu pacatele... si apoi explica... pacatul acesta este ca nu l-au primit pe Isus. Dar "tuturor celor care l-au primit, adica tuturor celor care cred in EL, le-a dat dreptul sa se numeasca fii ai lui Dumnezeu." Si daca suntem fii, suntem si mostenitori... deci ne facem mostenitori, prin credinta... "tuturor celor care cred le-a dat dreptul..." ii include pe acesti "credinciosi" in aceasta categorie de mostenitori. Ei se bucura de cadoul lui Isus.
Care e acest cadou? O viata noua! Una in care te ridici biruitor, una in care nu mai esti victima, nu mai esti cel trantit la pamant, ci esti cel care se ridica si devine tare. Acel miel care a devenit Leu! Nu vreau sa spun ca nu vei mai cadea, sau nu vei mai fii trantit, insa acesta nu va mai fii un stil de viata. Vei sti sa te ridici biruitor, fara sa mai fii atat de ranit si zdrobit si fara sa ramai acolo in intuneric si descurajare, unde nu poti vedea nici o speranta. Ci vei stii ca e o viata noua in care ai inceput sa pasesti. Si simti ca viata incepe sa pulseze in tine.
Biblia spune ca Isus e Rege al regilor. Ce inseamna asta? Tineti minte cand Isus spunea fariseilor "Eu am spus in vechime ca sunteti dumnezei!" Chiar asa? Un caine da nastere la un caine. O pisica la o pisica, un cal da nastere la un cal, un om da nastere la un om... si atunci, Dumnezeu da nastere la ce? :) Exact! Rege al regilor inseamna ca noi suntem regi, iar El este rege al tuturor regilor, rege peste toti regii. Domn peste toti domnii, deci noi suntem domni. Imparat al imparatilor... deci suntem de vita roiala :P Si atunci cum traim? Tot ca niste rame, tarandu-ne prin viata? Intrebare: Cine vrea cu adevarat sa traiasca? Ma refer... sa traiasca. Hm? Eu vreau! Well, e deja in tine prin Isus. Poti apuca asta prin credinta? Atunci crede asta, si incepe sa investesti in viata ta, rostind aceste lucruri peste tine, in profida tuturor aparentelor. Crede ce El spune despre tine, in profida a tot ceea ce e aparenta in viata ta. Dar cand il crezi pe El, tot ce vezi in viata ta acum, se va comforma. Nu peste noapte... dar se va intampla! :) Credinta! Viata din abundenta. Sa traiesti! Prin Isus, cu Isus, si pentru Isus. Dream big, live bigger! :D
joi, 26 noiembrie 2015
- Intamplare adevarata...
O biserica avea program, si Isus era prezent in intalnire. La un moment dat intra in intalnire o curva si incepe sa I se inchine. Toti o priveau cu dispret insa Isus i-a primit inchinarea. A lasat-o sa termine ce a inceput... Si atat de mult i-a placut lui Isus inchinarea ei incat i-a mentionat numele ca sa ramana in amintire pe veci. Si nu l-a deranjat nici asta. Intamplarea e din biblie... Isus era cu ucenicii si aveau partasie cand a intrat o curva si avand un vas de alabastru, l-a spart, l-a turnat pe picioarele lui Isus, i-a sarutat picioarele si i le-a sters cu parul ei. O curva sa se atinga de Isus? E voie asa ceva? Ei bine, vreau sa spun, toate reflectoarele erau pe acea curva, iar ucenicii, adica biserica, era in penumbra... plan secundar... a ratat momentul... si atentia lui Isus. smile emoticon Doar niste ganduri.
- Adevarul despre fericire
Fiecare om are visul lui, care de multe ori pare de neatins... poate o datorie mare... poate rate nesfarsite... poate nevoia de a avea un job, poate nevoia de a fi iubit. Si toate par atat de departe si de irealizabile incat ne gandim ca "daca as avea asta as fi fericit". Dar adevarul e ca ne mintim.
Daca visul tau e de exemplu sa fii iubit, si spui ca ai fi fericit daca ai fi iubit si daca ai putea iubi, s-ar gasi o situatie care sa iti omoare bucuria chiar de ai avea iubire in viata ta. Poate lipsa banilor... si tot nu te bucuri de iubirea ta. Si acest neajuns, lipsa banilor, ar creea in tine acelasi sentiment de neimplinire pe care il porti azi cu tine, aceeasi dorinta... dupa acel "ideal": sa avem bani! Si in acel moment tot esti chinuit in inima ta si realizezi ca nu esti inca fericit.
Adevarul e ca mereu se va ivi ceva care te va opri sa fi fericit. Chiar de ai avea langa tine acea binecuvantare, care azi doar o visezi. Si daca e asa, inseamna ca azi sunt lucruri care le ai si nici nu le observi, ca si in cazul in care ai avea binecuvantarea ce azi o doresti si nu te-ai putea bucura de ea din cauza altor situatii neprevazute ce ar putea aparea...
Inseamna ca azi sunt lucruri si binecuvantari pe care deja le ai si nici nu le apreciezi, si nu inseamna nimic pentru tine, pt ca bucuria ta e furata de atentia asupra lucrului pe care nu il ai inca, lucru care crezi ca "conteaza cu adevarat ca sa fii fericit". O sa ajungi oare sa spui asta si despre iubire? Ca o ai si nu o apreciezi, sau chiar nu inseamna mai nimic din cauza golului creat de lipsurile cu care te confrunti?
Oare acest cerc vicios nu se opreste atunci cand te opresti, te uiti in jur, observi binecuvantarile ce le ai deja in viata ta, si incepi sa fii multumitor pentru ele? Si spunand astea, realizezi ca fericirea e o alegere... in fiecare moment... nu tine de vise sau de dorinte implinite, sau de lucruri sau binecuvantari. Tine de a decide sa te bucuri la maxim de ceea ce ai azi.
Ma aflam si eu in situatia asta acu cateva momente, si asta mi-a vorbit Duhul Sfant si am inceput sa plang pt ca mi-am dat seama cat de nemultumitor am fost si ca pot trai viata nefericit, pentru ca aleg sa nu apreciez ce deja mi-a dat. Adevarul e ca ai sanatate cand altii se lupta pentru viata! Poate ai o familie minunata pe cand altii si-ar dori sa aiba un tata caruia sa ii ceara un sfat. Ai poate o chitara la care altii viseaza. Stii sa canti, sa desenezi... ai prieteni... ce stiu eu cate si mai cate ai, si nu le vezi ca pretioase... doar pt ca iti lipseste azi ceva.
duminică, 20 septembrie 2015
- Nu renunta
Poporul evreu in pustie a cartit mereu si mereu, si Dumnezeu ii invata, avea mereu rabdare cu ei, insa ce anume a fost atat de diferit ultima data, cand Dumnezeu a decis ca nu ii va lasa sa intre in tara promisa, si i-a intors inapoi din drum si timp de 40 de ani i-a plimbat prin pustie? Acest eveniment s-a intamplat odata cu intoarcerea iscoadelor, cand erau chiar pe punctul de a intra in mostenire. Atunci ceva diferit s-a intamplat. Si anume... cand cele 10 iscoade au spus: "Nu putem sa cucerim tara" inima poporului s-a inmuiat si au plans toata noaptea. A doua zi au facut ceva... si aici e cheia. Ei au decis sa isi aleaga o capetenie (alta decat Moise) si sa se intoarca inapoi in Egipt!!!
Atunci Iosua si Caleb au spus: "Putem sa luam tara pt ca Domnul e cu noi. Ei nu au un sprijin cum avem noi pe Domnul" insa poporul a vrut sa-i omoare cu pietre. A trebuit sa intervina Dumnezeu. Insa decizia lui Dumnezeu a fost luata. Ce trist. Multi sunt pe punctul de a intra in tara promisa, si renunta de tot chiar la portile ei. Eu cred ca de multe ori cartim pt ca nu am invatat sa ne incredem in El, dar Dumnezeu nu renunta la noi si la planul Lui de a ne binecuvanta, si continua sa ne invete, sa aiba rabdare, atata timp cat noi inca ne luptam sa invatam ce vrea sa ne invete, cat timp inca NU RENUNTAM, chiar asa incapatanati sau nestiutori cum suntem. Si multi fac cale intoarsa si se intorc in Egipt. Si asta poate sa ii coste timp pretios. Pentru ca El tot nu va renunta la planul Lui de a binecuvanta, dar intrebarea e "cat va dura pana vor ajunge inapoi in fata portilor tarii promise?"
miercuri, 29 iulie 2015
- Conceptii gresite despre curvie
Nu te poti numi crestin si sa traiesti in curvie. Vorbind cu multi ortodocsi in special (dar nu numai), care isi spun crestini, le spun: esti crestin daca il cauti pe Dumnezeu si umbland cu El, asculti de El si te lasi calauzit de El. Nu poti spune ca esti crestin (crestin = ca si cristos) si sa traiesti in curvie cand Dumnezeu te invata sa nu traiesti in curvie, nici in preacurvie.
Si acum ca sa aduc putina lumina asupra subiectului: multi ortodocsi imi spun ca curvia inseamna sa faci sex fara sentimente.
Ma intreb cine face sex fara sentimente? Poate doar cele de pe centura... Banuiesc ca de obicei se intampla asa: un baiat si o fata se indragostesc, poate incep sa tina unul la altul, sau poate nu... poate e doar acel foc pe care il aprind amandoi fara intelepciune... si ajung sa faca sex... si apoi ei spun: am facut sex cu sentimente, deci nu e curvie.
Curvie nu inseamna sa faci sex fara sentimente. Si definitia nu ti-o faci tu. Definita e definitie si curvie inseamna ca o persoana sa nu fie casatorita si sa intretina relatii sexuale fara sa fie casatorit. Iar preacurvia inseamna sa fii casatorit cu cineva si sa intretii relatii sexuale cu altcineva decat cu persoana cu care esti casatorit.
In Efeseni 5:3,5 Biblia spune:
v3 Curvia sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
v5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Impărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
Cuvantul folosit pentru curvie aici, in limba greaca e πορνείαν (porneia) care inseamna fornication, adultery and incest, iar fornication este tradus astfel: consensual sexual intercourse between two persons not married to each other (relatie sexuala consensuala intre 2 persoane care nu sunt casatorite intre ele). (merriam-webster.com)
In Ioan 8:3 Biblia spune:
Atunci, cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
Aici termenul de preacurvie e μοιχείᾳ (moicheia) care se traduce prin "adulter", care tradus inseamna "sex between a married person and someone who is not that person's wife or husband" (merriam-webster.com).
Sa nu aud pe nimeni ca astia sunt doar termeni biblici. Ei vorbeau o limba, un limbaj ca si oamenii de rand, si aceste cuvinte au acelasi inteles pentru toti, atunci ca si azi:
curvie si preacurvie.
Now you do the math. Pentru ca multi au impresia ca e ok in ochii lui Dumnezeu, cand de fapt ei sunt pe punctul de a fi vesnic separati de Dumnezeu.
Inchei spunand ca in acest subiect am cautat sa tratez strict acesti termeni doar: curvie, preacurvie, pentru ca multi sa inteleaga ca curvia nu inseamna sa faci sex fara sentimente lucru ce i-ar califica la imparatia lui Dumnezeu, dupa intelegerea pe care o au, ci curvie inseamna sa nu fii casatorit si sa intretii relatii sexuale, asta inseamna ca daca practica acest lucru, risca sa rateze mantuirea (viata vesnica) daca nu se intorc din practicarea lor.
Si nu in ultimul rand, exista iertare pentru pacat, conditia e pocainta, si ca sa nu fiu inteles gresit, pocainta nu inseamna aderarea la un cult de "pocaiti", cum cred unii, ci e un act de smerenie al unui om inaintea lui Dumnezeu, in care recunoaste ca a gresit si doreste sa se schimbe, si face pasi practici inspre o schimbare... si incepe sa il caute pe Dumnezeu pentru ca El sa ii schimbe viata pentru a fi liber de orice pacat.
duminică, 14 decembrie 2014
Odihneste-te in El (partea a 2-a)
Într-o zi eram la calculator, foare descurajat, îngândurat, cu stări foarte dificile, toate legate de așteptări pe care le aveam cu privire la situații în care așteptam intervenția lui Dumnezeu în viața mea. Scriind lucrurile astea, știu că pare foarte simplu spus, dar stările mele emoționale ajunseseră să aibă așa intensitate încât de multe ori simteam că nu mai suport, că am ajuns la capătul puterilor.
Stand in fotoliul meu la calculator si gandindu-ma foarte descurajat la toate aceste lucruri, Duhul Sfant mi-a adus in atentie un verset: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.“ (Matei 11:28-30)
Știam acest verset însă nu m-a preocupat prea mult, mereu căutând să fiu tare, și să primesc revelații mai “adânci” de la Dumnezeu. Nu prea am stat să mă gândesc că Dumnezeu e interesat de sufletul meu, și că e interesat să imi dea pace.
În acele momente mi-a sărit în atenție faptul că era Isus cel care o spunea, și a spus-o din senin, ca să ne arate că de fapt inima Lui pentru noi așa arată! E preocupată de inima noastră, de sufletul nostru, de pacea noastră. E dorința Lui să dea oricui are nevoie, pace pentru sufletele îngrijorate.
Nu degeaba tot Isus spunea sa nu ne ingrijoram de ziua de maine, pentru ca Dumnezeu ne poarta oricum de grija. Si spunea ca si daca ne ingrijoram, e tot degeaba, pentru ca oricum nu rezolva nimic. E ca si cand tu nu ai bani pentru plata facturilor si te apuci sa faci flotari ca se se rezolve problema ta. E inutil!
Ieri eram in proces de pregatire pentru ziua ce urma, duminica. Trebuia sa vorbesc in locul tatalui meu, el fiind plecat, si eu ma confruntam din nou cu stari apasatoare, si stres ca nu aveam nimic inca pregatit . Nu sunt obisnuit sa vorbesc despre un subiect compus din mesajele altora, daca nu e un subiect care pentru mine sa fie viata, sa fie hrana, sa fie revelatie.
Asa ca am inceput sa ma rog, insa nu am primit nimic, si sincer nici timpul de rugaciune nu a fost extraordinar. Asa ca foarte curand am abandonat, stresul era tot acolo, si ma gandeam ca am auzit pe Florin Ianovici spunand ca multi asteapta revelatia de la Dumnezeu cand se pregatesc cu un mesaj, spunand “lasa ca Dumnezeu imi va da cuvinte pe moment insa uneori e nevoie sa te pui sa studiezi si sa te pregatesti!”. Ei, eu nu aveam de gand sa astept sa primesc un mesaj in ultimul moment. Stiu ca nu functionez asa cand vreau eu, ci asa ceva se poate intampla, dar nu oridecate ori decid eu. Asa ca am luat biblia si o rasfoiam, gandindu-ma oare ce subiect sa studiez, ce subiect sa abordez? Si rasfoind-o s-a deschis in Apocalipsa. Imediat am dat mai departe gandindu-ma ca nu ma bag eu in acea carte :)))) Si rasfoind-o si gandindu-ma ce sa citesc, ce sa studiez, am dat peste un pasaj in Evrei, care vorbea despre odihna: “Am jurat in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea“. Imi adusesem aminte despre data trecuta cand El mi-a adus in atentie acest subiect... "odihna" si ma gandeam sa citesc putin sa vad despre ce e vorba. Citeam si simteam ca e ceva adanc in mesaj. Si am recitit, si recitit, si pus cap la cap totul si ceea ce am descoperit, pot spune ca mi-a schimbat atitudinea inimii, si mi-a redat increderea in El.
Evrei capitolul 2 spune ca din cauza faptului ca Dumnezeu a vrut sa ne aduca pe noi la slava, a trebuit sa il desavarseasca prin suferinta pe Isus, capetenia mantuirii noastre. Si pentru faptul ca noi eram supusi carnii si sangelui, si Isus trebuia sa fie supus carnii si sangelui ca sa experimenteze aceleasi incercari si ispite si situatii pe care omul le experimenta. De ce? Pentru ca in final Isus sa fie un preot plin de MILA si VREDNIC DE INCREDERE. Capitolul 3 se termina cu 2 versete extraordinare care spun asa: “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 3:15-16)
Vedeti? In capitolul anterior spunea ca Isus trebuia sa fie supus carnii si sangelui ca sa devina un preot plin de mila si vrednic de incredere, iar in capitolul 3 spune ca El e plin de mila fata de slabiciunile noastre si ca putem sa venim la El cu deplina incredere! That’s amazing!
Iar capitolul 3 spune ca e credincios! Deci e vrednic de incredere.
Tot aici incepe sa vorbeasca despre odihna lui Dumnezeu. Aici lucrurile au devenit si mai interesante. De fapt aici Duhul Sfant a inceput sa vorbeasca viata duhului meu.
Spune ca poporul evreu primise o veste buna de la Dumnezeu insa pentru ca nu au crezut-o, Dumnezeu a jurat ca nu ii va lasa sa intre in odihna Lui. Si apoi ne indeamna si ne spune sa avem grija sa nu avem o inima rea si necredincioasa care sa ne desparta de Dumnezeu. Si pt acest motiv, e nevoie si ne indeamnam, sa ne incurajam unii pe altii cat timp se spune “astazi”, adica cat timp traiesti pe pamant, pt ca necredinta sa nu se strecoare in inima ta, si astfel sa se impietreasca prin inselaciunea pacatului.
Tin mine cand Mihaela Norton, sotia pastorului bisericii Antiohia din Cluj ne invata si ne spunea ca orice lucru pe care il facem fara incredintare e pacat si ca orice lucru pe care il facem in necredinta va duce la pacat. Si am observat ca de fiecare data cand ma incred in Dumnezeu, deci cand credinta mea e tare, si eu sunt tare. Dar cand incep sa ma indoiesc, si credinta mea devine slaba, atunci si eu devin slab si in final ajung la pacat.
Iar in capitolul 4 versetul 2, spune ca acelasi mesaj, aceeasi veste bune pe care o primisera evreii, am primit-o si noi, insa pentru ei nu a fost de nici un folos, pentru ca la ei nu a gasit credinta. Insa noi care credem... si contiua cu urmatoarele versete. Atunci m-am oprit si am inteles:
Care fusese mesajul primit de de la Dumnezeu de catre poporul evreu? Faptul ca El urma sa ii duca intr-o tara unde curge lapte si miere. Si ca pe parcurs le va purta de grija. Acelasi mesaj l-am primit si noi. Ca El ne va purta de grija. Care e nevoia ta? Un loc de munca? Un sot? O sotie? Lista poate continua, insa promisiunea lui Dumnezeu pentru noi e aceea ca El ne va purta de grija. Acest mesaj l-au primit evreii, si biblia spune ca nu a gasit credinta la ei.
Insa noi credem ca ei erau mai primitivi chiar si din punct de vedere mental, mai inapoiati. Ia sa vedem: erau in pustie si nu aveau ce sa bea. Si s-au panicat. Tu ce ai face daca ai fi in desert si nu ai avea apa? Te-ai gandi “unde sa gasesti apa in desert?”, nu? E un lucru normal, natural sa il faci, si totusi biblia spune ca au cartit, pentru ca nu au crezut ca El le poate da apa. E o situatie plauzibila chiar si pentru noi, nu era exagerata, ca sa spunem: “pfff... eu nu as fi facut asa”. Care e situatia in care tu ai o nevoie si cartesti impotriva lui Dumnezeu si nu ai incredere ca El va face ce a promis, si anume, ca iti va purta de grija?
Dumnezeu ce a facut? Si-a tinut promisiunea despre purtarea de grija, si moise cand a lovit stanca, a curs apa. E un lucru normal? Nu. E un lucru supranatural. Vedeti voi, nevoia lor era una normala, pe care si noi o putem avea sub alte forme, era justificata, dar ei nu au avut incredere ca El va da apa. Si solutia lui Dumnezeu a venit, dar ca una supranaturala.
Mergem mai departe: nu aveau mancare si Dumnezeu a facut sa cada mana din cer. Daca ai fi in desert, normal ca te-ai gandi: “De unde sa cumpar de mancare? De unde sa fac rost de mancare?” Si erau o gramada de evrei iesiti din Egipt ce trebuiau hraniti. O nevoie plauzibila, reala, naturala. Au cartit, si solutia lui Dumnezeu a venit ca una supranaturala. Cum e sa nu trebuiasa sa cumperi, sau sa lucrezi absolut nimic, caci cade din cer painea ta, doar trebuie sa iesi, sa te apleci si sa o culegi? E supranatural!
Apoi mai departe, ei se plang ca nu au carne. Tot o nevoie naturala si justificata... unde sa mergi in pustie la vanatoare ca sa hranesti atata amar de oameni? Si Dumnezeu face sa sufle un vant in desert care a adus prepelite. E tot o nevoie naturala, sa mananci in fiecare zi aceeasi mancare. Mai vrei sa diversifici, insa nu au crezut ca El le va da carne. Si au cartit mereu si mereu. Dumnezeu a facut ce a promis, si le-a dat solutia, din nou una supranaturala.
Nu e normal sa cada paine din cer, sa tasneasca din senin apa din stanca, sau ca un vant sa iti aduca prepelite. In fiecare zi paine si prepelite... fara sa trebuiasca sa faci cel mai mic efort. Era supranatural ce Dumnezeu facea. Insa ei nu au crezut ca El va face!
Daca ramai cu ceva din tot ce am spus, ramai cu asta: biblia spune ca acelasi mesaj pe care il primisera ei de la Dumnezeu, l-am primit si noi. Insa la ei nu a gasit credinta. Intrebarea e: “Va gasi credinta la tine? Vei crede ca EL va schimba situatia ta?
Daca vrei sa intri in odihna lui Dumnezeu, e nevoie sa Il crezi pe cuvant, ca ce a promis va face, si anume: ca El e pastorul Tau care iti poarta de grija supranatural. Exact cum a spus Isus: nu va ingrijorati ca degeaba faceti asta. Tatal oricum stie ce nevoie ai si iti va purta de grija. Poti crede asta? Atunci ai dreptul sa ai odihna si pace in sufletul tau. :)
Stand in fotoliul meu la calculator si gandindu-ma foarte descurajat la toate aceste lucruri, Duhul Sfant mi-a adus in atentie un verset: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.“ (Matei 11:28-30)
Știam acest verset însă nu m-a preocupat prea mult, mereu căutând să fiu tare, și să primesc revelații mai “adânci” de la Dumnezeu. Nu prea am stat să mă gândesc că Dumnezeu e interesat de sufletul meu, și că e interesat să imi dea pace.
În acele momente mi-a sărit în atenție faptul că era Isus cel care o spunea, și a spus-o din senin, ca să ne arate că de fapt inima Lui pentru noi așa arată! E preocupată de inima noastră, de sufletul nostru, de pacea noastră. E dorința Lui să dea oricui are nevoie, pace pentru sufletele îngrijorate.
Nu degeaba tot Isus spunea sa nu ne ingrijoram de ziua de maine, pentru ca Dumnezeu ne poarta oricum de grija. Si spunea ca si daca ne ingrijoram, e tot degeaba, pentru ca oricum nu rezolva nimic. E ca si cand tu nu ai bani pentru plata facturilor si te apuci sa faci flotari ca se se rezolve problema ta. E inutil!
Ieri eram in proces de pregatire pentru ziua ce urma, duminica. Trebuia sa vorbesc in locul tatalui meu, el fiind plecat, si eu ma confruntam din nou cu stari apasatoare, si stres ca nu aveam nimic inca pregatit . Nu sunt obisnuit sa vorbesc despre un subiect compus din mesajele altora, daca nu e un subiect care pentru mine sa fie viata, sa fie hrana, sa fie revelatie.
Asa ca am inceput sa ma rog, insa nu am primit nimic, si sincer nici timpul de rugaciune nu a fost extraordinar. Asa ca foarte curand am abandonat, stresul era tot acolo, si ma gandeam ca am auzit pe Florin Ianovici spunand ca multi asteapta revelatia de la Dumnezeu cand se pregatesc cu un mesaj, spunand “lasa ca Dumnezeu imi va da cuvinte pe moment insa uneori e nevoie sa te pui sa studiezi si sa te pregatesti!”. Ei, eu nu aveam de gand sa astept sa primesc un mesaj in ultimul moment. Stiu ca nu functionez asa cand vreau eu, ci asa ceva se poate intampla, dar nu oridecate ori decid eu. Asa ca am luat biblia si o rasfoiam, gandindu-ma oare ce subiect sa studiez, ce subiect sa abordez? Si rasfoind-o s-a deschis in Apocalipsa. Imediat am dat mai departe gandindu-ma ca nu ma bag eu in acea carte :)))) Si rasfoind-o si gandindu-ma ce sa citesc, ce sa studiez, am dat peste un pasaj in Evrei, care vorbea despre odihna: “Am jurat in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea“. Imi adusesem aminte despre data trecuta cand El mi-a adus in atentie acest subiect... "odihna" si ma gandeam sa citesc putin sa vad despre ce e vorba. Citeam si simteam ca e ceva adanc in mesaj. Si am recitit, si recitit, si pus cap la cap totul si ceea ce am descoperit, pot spune ca mi-a schimbat atitudinea inimii, si mi-a redat increderea in El.
Evrei capitolul 2 spune ca din cauza faptului ca Dumnezeu a vrut sa ne aduca pe noi la slava, a trebuit sa il desavarseasca prin suferinta pe Isus, capetenia mantuirii noastre. Si pentru faptul ca noi eram supusi carnii si sangelui, si Isus trebuia sa fie supus carnii si sangelui ca sa experimenteze aceleasi incercari si ispite si situatii pe care omul le experimenta. De ce? Pentru ca in final Isus sa fie un preot plin de MILA si VREDNIC DE INCREDERE. Capitolul 3 se termina cu 2 versete extraordinare care spun asa: “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 3:15-16)
Vedeti? In capitolul anterior spunea ca Isus trebuia sa fie supus carnii si sangelui ca sa devina un preot plin de mila si vrednic de incredere, iar in capitolul 3 spune ca El e plin de mila fata de slabiciunile noastre si ca putem sa venim la El cu deplina incredere! That’s amazing!
Iar capitolul 3 spune ca e credincios! Deci e vrednic de incredere.
Tot aici incepe sa vorbeasca despre odihna lui Dumnezeu. Aici lucrurile au devenit si mai interesante. De fapt aici Duhul Sfant a inceput sa vorbeasca viata duhului meu.
Spune ca poporul evreu primise o veste buna de la Dumnezeu insa pentru ca nu au crezut-o, Dumnezeu a jurat ca nu ii va lasa sa intre in odihna Lui. Si apoi ne indeamna si ne spune sa avem grija sa nu avem o inima rea si necredincioasa care sa ne desparta de Dumnezeu. Si pt acest motiv, e nevoie si ne indeamnam, sa ne incurajam unii pe altii cat timp se spune “astazi”, adica cat timp traiesti pe pamant, pt ca necredinta sa nu se strecoare in inima ta, si astfel sa se impietreasca prin inselaciunea pacatului.
Tin mine cand Mihaela Norton, sotia pastorului bisericii Antiohia din Cluj ne invata si ne spunea ca orice lucru pe care il facem fara incredintare e pacat si ca orice lucru pe care il facem in necredinta va duce la pacat. Si am observat ca de fiecare data cand ma incred in Dumnezeu, deci cand credinta mea e tare, si eu sunt tare. Dar cand incep sa ma indoiesc, si credinta mea devine slaba, atunci si eu devin slab si in final ajung la pacat.
Iar in capitolul 4 versetul 2, spune ca acelasi mesaj, aceeasi veste bune pe care o primisera evreii, am primit-o si noi, insa pentru ei nu a fost de nici un folos, pentru ca la ei nu a gasit credinta. Insa noi care credem... si contiua cu urmatoarele versete. Atunci m-am oprit si am inteles:
Care fusese mesajul primit de de la Dumnezeu de catre poporul evreu? Faptul ca El urma sa ii duca intr-o tara unde curge lapte si miere. Si ca pe parcurs le va purta de grija. Acelasi mesaj l-am primit si noi. Ca El ne va purta de grija. Care e nevoia ta? Un loc de munca? Un sot? O sotie? Lista poate continua, insa promisiunea lui Dumnezeu pentru noi e aceea ca El ne va purta de grija. Acest mesaj l-au primit evreii, si biblia spune ca nu a gasit credinta la ei.
Insa noi credem ca ei erau mai primitivi chiar si din punct de vedere mental, mai inapoiati. Ia sa vedem: erau in pustie si nu aveau ce sa bea. Si s-au panicat. Tu ce ai face daca ai fi in desert si nu ai avea apa? Te-ai gandi “unde sa gasesti apa in desert?”, nu? E un lucru normal, natural sa il faci, si totusi biblia spune ca au cartit, pentru ca nu au crezut ca El le poate da apa. E o situatie plauzibila chiar si pentru noi, nu era exagerata, ca sa spunem: “pfff... eu nu as fi facut asa”. Care e situatia in care tu ai o nevoie si cartesti impotriva lui Dumnezeu si nu ai incredere ca El va face ce a promis, si anume, ca iti va purta de grija?
Dumnezeu ce a facut? Si-a tinut promisiunea despre purtarea de grija, si moise cand a lovit stanca, a curs apa. E un lucru normal? Nu. E un lucru supranatural. Vedeti voi, nevoia lor era una normala, pe care si noi o putem avea sub alte forme, era justificata, dar ei nu au avut incredere ca El va da apa. Si solutia lui Dumnezeu a venit, dar ca una supranaturala.
Mergem mai departe: nu aveau mancare si Dumnezeu a facut sa cada mana din cer. Daca ai fi in desert, normal ca te-ai gandi: “De unde sa cumpar de mancare? De unde sa fac rost de mancare?” Si erau o gramada de evrei iesiti din Egipt ce trebuiau hraniti. O nevoie plauzibila, reala, naturala. Au cartit, si solutia lui Dumnezeu a venit ca una supranaturala. Cum e sa nu trebuiasa sa cumperi, sau sa lucrezi absolut nimic, caci cade din cer painea ta, doar trebuie sa iesi, sa te apleci si sa o culegi? E supranatural!
Apoi mai departe, ei se plang ca nu au carne. Tot o nevoie naturala si justificata... unde sa mergi in pustie la vanatoare ca sa hranesti atata amar de oameni? Si Dumnezeu face sa sufle un vant in desert care a adus prepelite. E tot o nevoie naturala, sa mananci in fiecare zi aceeasi mancare. Mai vrei sa diversifici, insa nu au crezut ca El le va da carne. Si au cartit mereu si mereu. Dumnezeu a facut ce a promis, si le-a dat solutia, din nou una supranaturala.
Nu e normal sa cada paine din cer, sa tasneasca din senin apa din stanca, sau ca un vant sa iti aduca prepelite. In fiecare zi paine si prepelite... fara sa trebuiasca sa faci cel mai mic efort. Era supranatural ce Dumnezeu facea. Insa ei nu au crezut ca El va face!
Daca ramai cu ceva din tot ce am spus, ramai cu asta: biblia spune ca acelasi mesaj pe care il primisera ei de la Dumnezeu, l-am primit si noi. Insa la ei nu a gasit credinta. Intrebarea e: “Va gasi credinta la tine? Vei crede ca EL va schimba situatia ta?
Daca vrei sa intri in odihna lui Dumnezeu, e nevoie sa Il crezi pe cuvant, ca ce a promis va face, si anume: ca El e pastorul Tau care iti poarta de grija supranatural. Exact cum a spus Isus: nu va ingrijorati ca degeaba faceti asta. Tatal oricum stie ce nevoie ai si iti va purta de grija. Poti crede asta? Atunci ai dreptul sa ai odihna si pace in sufletul tau. :)
vineri, 31 octombrie 2014
Isus e Cuvantul lui Dumnezeu prin care nevoile noastre sunt implinite
Biblia spune ca Dumnezeu a trimis cuvantul Sau si Cuvantul Sau ne-a vindecat. Cine e Cuvantul? Isus! De aceea spune Biblia ca prin ranile Lui Isus am fost tamaduiti. El e cuvantul trimis ca sa ne vindece.
Biblia spune "Tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele." (Isaia 55:11) Cine e Cuvantul? Isus! Si cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi plin de slava si de adevar. (Ioan 1:1, 14) Isus a venit, si a implinit toata lucrarea Tatalui, iar la final a strigat "S-a sfarsit!" si apoi s-a intors la tatal. Este exact acest lucru... cuvantul iese din gura lui D-zeu si implineste ce EL a rostit si se intoarce cu rod. Isus s-a intors cu mult rod la tatal , si a implinit toata lucrarea Tatalui. (Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.” Ioan 16:28 )
Isus este cuvantul lui Dumnezeu. Si El a implinit toata lucrarea... tot ce tu ai nevoie, e implinit pt tine de catre Isus, Cuvantul lui Dumnezeu. Ia prin credinta!
Odihneste-te in El
"Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna". Asta e o promisiune de la El pt noi. Voia Lui pt noi e pace, odihna, nu oboseala, epuizare, descurajare... Daca simti ca in viata ta, in slujirea ta, sau in orice domeniu, ai ajuns obosit, descurajat, fara putere, asta nu e normal sa continue asa, si mergand inspre mai rau. E timpul sa vii la viata, sa fii entuziasmat, reimprospatat, umplut de putere, curaj, indrazneala, creativitate, cu viziune puternica pasionala... Si asta doar El o poate face. Conditia e sa vii... La El.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
