Evanghelia lui Cristos se rezuma la dragoste, nu la frica, condamnare, manie, sau pedeapsa!

Unii imparati au venit si au luat captivi pe cei pe care i-au cucerit, si i-au facut slujitorii lor, si toti trebuiau sa I se supuna. Si toate acestea pentru faima lor proprie, si pentru ceea ce ei puteau sa obtina ca sa li se mareasca faima. Totul se reducea la ce puteau ei sa aiba, sa castige, sa devina... sa se extinda, sa aiba cat mai mult.

Insa un Rege, avea deja totul. Nu mai avea nevoie de nimeni si de nimic. Cu suflarea Sa isi putea crea companie, daca chiar se plictisea. Dar acest Rege a vrut sa creeze omenirea, ca sa o iubeasca si ea sa Il iubeasca pe El, sa impartaseasca din izvorul abundent de dragoste ce nu seaca niciodata si se revarsa din inima Sa. Voia ca oamenii sa ii vada frumustea si sa guste din dragostea Lui si ea sa ajunga sa ii raspunda dragostei Lui.

Mereu a fost vorba despre dragoste. Ce ii poate oferi omenirea unui Dumnezeu care are totul? Ce are omenirea ce Dumnezeu nu are deja? Dumnezeu avea totul. Nu ne-a creat ca sa ne ceara ceva, ci ne-a creat ca sa ne impartaseasca din dragostea Sa. Imaginati-va ca El era in ceruri cu ingerii Sai si dragostea sa atat de imensa voia sa o faca cunoscuta si altora, pt ca e atat de imensa si de minunata. Si ne-a creat pe noi. Ca sa dea oportunitatea de a gusta si noi din dragostea si bunatatea si frumusetea Sa.

Credeti ca evanghelia e despre ce poate castiga Dumnezeu? Ce poate El castiga sau cum poate El profita de pe urma omenirii? El care are totul. Faima in ceruri, slava, putere... Nu vrea bogatia ta, banii tai, nu vrea nimic altceva de la tine decat sa vii sa il cunosti si sa te indragostesti de El. Pt ca odata ce il cunosti, nu ai cum sa nu te indragostesti. El, Regele intregului univers a venit si a murit pentru lumea intreaga, lume care zacea in pacat si care il dezonora pe El. Si El a facut asta pentru ca ne iubea. Si noi inca credem ca e vorba doar si doar despre imparatia Lui, despre convertire, despre faptul ca Dumnezeu vrea sa profite de tine, sau ca ar fi un tiran. Dar de fapt e vorba de o dragoste ce El o ofera. Nu ceva ce El poate castiga de la tine, pt ca nu ai absolut nimic de oferit ce El sa nu aiba, afara de inima ta. Ci mereu a fost vorba despre ceva ce El vrea sa dea, sa ofere... Si tanjeste sa daruiasca dragoste.

E vorba de pasiune a unui Tata, care isi vrea copiii salvati si binecuvantati. El putea trai mult si bine fara noi, dar El a iubit omenirea intreaga. Ce rege si-ar da viata pentru un popor? Nu intelegeti ca toata evanghelia este vorba despre faptul ca suntem iubiti? Si nu o dragoste caldicica... ci o dragoste atat de pasionata a Regelui intregului univers incat aceasta dragoste l-a determinat pe El, Stapanul intregului univers sa vina sa isi puna viata jos la picioarele noastre, ca sa ne castige inimile. Suntem iubiti. Atat de iubiti!!!

Cum se poate dupa secole de crestinism sa ne mai supunem din frica, cand totul e vorba de o dragoste ce ne invita in intimitatea Sa, sa cunoastem inima Sa, o dragoste ce ne topeste inimile, si alunga frica, determinand pe orice om sa lase deoparte frica, judecata, condamnarea, esecurile si sa vina sa guste din bunatatea Lui. Si cand ii simti dragostea si ii vezi bratul intins peste viata ta, turnand din dragoste binecuvantari peste noi, bucurandu-se de bucuria noastra, de rasul tau si al meu, de inimi vesele, care nu se mai tem, pt ca ii cunosc inima, bunatatea, dragostea... Nu poate fi vorba despre altceva decat despre dragoste... cand EL a renuntat la sine ca sa ne castige pentru EL.

Azi am inteles lucrurile acestea, si ca urmare, am decis ca de azi nu o sa ma mai tem. Cum sa ma tem cand sunt iubit de El? Cum sa ma ingrijorez cand El ma iubeste si se gandeste la mine, si de abia asteapta sa toarne peste mine binecuvantarile Sale care sunt ca vinul si bucura inima?

Mantuirea

Mantuirea e un cadou. Acest cadou este oferit de catre Dumnezeu oamenilor, si acest cadou se primeste prin credinta. Mantuirea e o persoana si aceasta persoana este Isus. Mantuirea nu este ceva ce noi ca oameni putem sa judecam cu privire la altii, sa spunem: el este mantuit sau el nu este mantuit. Mantuirea e un cadou oferit prin credinta noua oamenilor. Biblia ne spune: prin credinta din inima primim neprihanirea (statutul de om drept in ochii lui Dumnezeu), iar prin marturisirea cu gura a acestei credinte pe care deja o avem in inima, se ajunge la mantuire. Mantuire aceasta la inceput poate sa nu fie vizibila mai deloc in unii oameni iar noi foarte usor ii putem descalifica, desi nu intra in atributia noastra sa o facem.

Mantuirea este un cadou, il primim prin credinta si mantuirea presupune iertare, indreptatire (neprihanire), sfintire, vindecare, eliberare, rascumparare, restaurare, si viata vesnica. Toate acestea le primim prin credinta.

Viata cu Dumnezeu incepe cu o nastere. Se numeste nastere din nou. Si ca orice nastere, la inceput e firava si plina de esecuri si caderi si dezamagiri, pana cand noi, persistand in credinta in Dumnezeu (in Cuvantul lui Dumnezneu), incepem sa capatam aceleasi trasaturi de caracter cu cele ale Tatalui care ne-a dat viata, si ca urmare incepem sa primim chipul si natura Tatalui nostru, chipul si natura lui Dumnezeu.

Cum ajungi sa te nasti din nou? E important pt ca Biblia spune ca nu putem mosteni imparatia lui Dumnezeu daca nu suntem nascuti din nou. Deci fara nastere din nou nu putem vorbi despre o mantuire. Totul incepe cand devii sincer si real cu tine, cand, ascultand cuvantul Lui Dumnezeu si crezandu-l, intelegi si crezi cu toata inima realitatea in care traiesti... ajungi constient ca traiesti intr-o tara in care supunerea fata de legile ei te duce la moarte, o tara aflata sub stapanirea unui domn care doreste sa iti fure tot ce ai, si sa ajungi mizerabil si distrus (vorbesc despre imparatia lui satan), si continuand cu ce spuneam... intelegi si crezi cu tarie ca ai nevoie sa fii salvat, si singura modalitate de a trai si de a fi salvat este de a te supune unei alte domnii care e capabila sa iti ofere protectie, salvare, si toate cele necesare unei vieti implinite (vorbesc despre Isus). Si intelegand si crezand acestea, iei o decizie de a trece de sub o domnie sub o alta domnie, o decizie de a te supune unui alt Domn. Vorbesc despre a iesi de sub domnia lui satan in care se naste fiecare om, fie ca esti constinet de asta, sau nu, fie ca esti ignorant sau nu, si a intra sub domnia lui Isus. Acest adevar nu se schimba in functie de ce crezi tu. Faptul ca tu crezi sau nu acest adevar, nu ii schimba veriditatea si realitatea. E adeavarat! Si ca urmare fiecare om trebuie sa decida: ramane sub domnia lui satan sau intra sub domnia lui Isus.

Biblia spune ca atunci cand noi am crezut in Isus, in Cuvantul Sau, El ne-a smuls din imparatia intunericului si n-a asezat in imparatia Sa. In acest moment primim Duhul lui Dumnezeu si are loc nasterea din nou. Ce e nasterea din nou?

Tineti minte cand Dumnezeu i-a spus lui Adam: daca vei manca din fructul acestui pom, vei muri? Adam a mancat dar nu a murit... nu fizic... insa Dumnezeu numeste moartea fizica “adormire” iar separarea de Dumnezeu o numeste moarte. Dumnezeu a spus ca daca Adam va manca din acel copac, va fi despartit de Dumnezeu. Astfel Duhul lui Adam a murit. Iar toti oamenii de dupa Adam, au fost separati de Dumnezeu, nascandu-se in pacat, dupa cum biblia spune: Daca prin neascultarea unui singur om s-au facut pacatosi cei multi... tot asa prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi socotiti neprihaniti. Cand noi credem in Isus, primim Duhul lui Dumnezeu iar Duhul nostru vine la viata si aceasta se numeste nastere din nou.

Insa toate acestea se intampla in prezenta unei persoane. Il intrebam odata pe Dumnezeu: “Tata, de ce e nevoie sa ma rog mai mult si sa petrec mai mult timp cu Tine? Nu ma multumesc raspunsurile altora de pana acum, raspunsurile religioase de gen: “Pentru ca El e Dumnezeu si trebuie sa ai partasie cu El”. Bine, bine, dar de ce?” Si El mi-a raspuns. Mi-a spus: “Pentru ca orice copil se naste intr-o familie, si crescand in prezenta parintilor, copilul creste si observa caracterul lor, incepe sa ii observe si sa ii cunoasca, si facand asa, ii ia ca exemplu si devine ca si ei. Cand Tu petreci timp in prezenta mea, ma vezi pe mine, ma observi pe Mine, incepi sa Ma cunosti pe Mine, si devii ca si Mine?”

Biblia spune in 2 Corinteni capitolul 3, versetul 18: “Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca intr-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi in acelaşi chip al Lui, din slavă in slavă, prin Duhul Domnului.” De ce cu fata descoperita? Pentru ca avem acces in prezenta Lui. Prezenta Lui nu mai e ascunsa de fata noastra, cum era odata in vechime. Dupa ce Isus a murit, perdeaua din Templu ce impiedica intrarea oamenilor in locul din templul numit Sfanta Sfintelor unde intrau doar preotii, un preot odata pe an... aceasta perdeaua s-a rupt de sus pana jos, si din acel moment accesul in intimitatea Lui Dumnezeu nu a mai fost restrictionata. Si acum avem acces intr-un loc intim, cu Dumnezeu, un loc unde il putem cunoaste asa cum e El.

Viata cu Dumnezeu presupune o umblare constanta in credinta. Ce inseamna asta? Inseamna sa iei o serie de decizii, zilnice, in fiecare situatie prin care treci, azi, dimineata de cand te trezesti, pana seara, atent la o persoana, persoana lui Isus, si la cuvantul Sau, si maine o iei de la capat, o zi, si inca o zi, si in fiecare zi a vietii.

Viata cu Dumnezeu presupune o schimbare. Aceasta schimbare vine doar cand ochii tai sunt atintiti la El si la Cuvantul Sau si tu crezi cu tarie ceea ce Cuvantul Sau spune. Daca mesajul auzit, cuvantul lui Dumnezeu pe care l-ai auzit vestit prin copiii Lui Dumnezeu si primit de tine prin credinta, nu e urmat de o schimbare personala in viata ta, cred ca te inseli singuri si cred ca aceasta credinta e una moarta care nu produce o mantuire. Adica daca tu ai auzit cuvantul si auzirea Cuvantului nu produce o dorinta de apropiere ci o intoarcere intr-un stil de viata pacatos fara sa vrei sa faci nimic concret cu privire la mesajul ce l-ai auzit, te inseli singur. Nu poti sa afli nevoia ta de mantuire si sa ramai ignorant la ea.

Si viata cu Dumnezeu e o viata intima cu El. El mereu a dorit restaurarea acelei relatii intre “eu” si “El”, intre “tine” si “El”, intre El si individ... acele dimineti cand venea la Adam si ii vorbea devreme... acele zile cand se apropia de Cain si il invata si ii vorbea si il mustra, cu toate ca acest Cain nu asculta, pentru ca inima lui era rea, si asta l-a costat... Vorbesc deci despre o relatie apropiata, doar intre tine si El.

Si umblarea cu Dumnezeu presupune o relatie in care inveti sa asculti ce doreste El de la tine, si sa asculti, si sa faci. Isus ne numeste prieteni, si ne invata ca aceia il iubesc pe El care nu doar aud cuvantul si apoi pleaca si fac cum vor ei, ci prietenii Lui si cei care il iubesc pe Isus sunt cei care aud cuvantul si il fac, il implinesc.

Isus era Dumnezeu insusi, venit pe pamant, relationandu-se fata in fata cu oamenii, asa cum o face un om cu prietenul sau... zambind, razand, bucurandu-se de prietenii pe care ii avea, cu care petrecea timp, stand jos si mancand cu ei, si band cu ei, invatandu-i, impartasindu-le intelepciunea Lui...

Accentul la toate cele ce le scriu acum, cade pe faptul ca cei care vin la Dumnezeu trebuie sa inteleaga ca nu e suficient sa spuna o rugaciune si apoi sa traiasca oricum, ci trebuie sa invete sa aiba o relatie cu aceasta persoana care mantuieste, salveaza, vindeca, elibereaza, da viata vesnica, rascumpara, restaureaza, etc. Si aceasta persoana e Domnul Isus. E Domnul... Isus. E Domn! Si cand un Domn porunceste, toti, fara exceptie, executa. Isus insa, desi e Domn, prefera sa ne numeasca prieteni, pt ca daca e doar Domn, si noi suntem robi doar, robii nu stiu ce face stapanul. Dar se intampla deseori ca un rege favoriza pe un om, si il chema in intimitatea sa, si Domnul se “imprieteneste” cu acest om, si acest om devine prietenul Sau. Asta nu schimba faptul ca Domnul a ramas Domn chiar si peste prietenul sau, insa relationarea s-a schimbat, si Domnul a decis sa trateze altfel acea persoana. Insa a ramas Domnul acelei persoane. Intelegeti? Si un prieten al Domnului tot datoreaza ascultare, insa intr-o prietenie apropiata, exista cunoastere, deschidere, incredere si implicit se ajunge la o relatie in care amandoi tin unul la altul.

Sa intelegeti mai usor: cand eu lucrez pentru un sef, seful poate sa fie foarte autoritar si distant, sau poate fi foarte apropiat si prietenos. Dar daca e prietenos, asta nu anuleaza faptul ca el tot seful meu a ramas, si eu tot ii datorez ascultare si supunere.

Deci... asta se produce doar in urma unei relatii de apropiere, de prietenie (cunoastere, deschidere, incredere si implicit se ajunge la o relatie in care amandoi tin unul la altul.) Iar ascultarea nu este optionala.

Insa toate aceste lucruri le invatam intr-un proces in care deseori esuam, pana cand intr-o zi ajungem sa intelegem, si sa reusim sa umblam cu succes in aceste lucruri. Asta nu inseamna ca nu suntem mantuiti, ci ca exista har atunci cand este cainta (pocainta). Nu suntem descalificati, iar El isi tine partea Lui de legamant si e credincios.

Incepe sa pasesti in aceasta relatie cu acest mantuitor, acest Domn, invatand sa asculti de El, stiind ca doar ascultand de El, esti pazit de la moarte, si pastrat pentru viata, si ca ascultand de El, caile Lui si caile Sale te vor duce la pasuni verzi si ape de odihna, unde sufletul tau gaseste pace, si tu gasesti tot ce ai nevoie pentru viata. Nu spun ca nu vor exista provocari in viata ta, insa El va fi acolo, inainte sa treci prin ele, ca sa te invete, apoi cand treci prin ele, sa te iti aduca aminte si sa te incurajeze sa aplici ce ai invatat... daca reusesti... sa te incurajeze, sa te aprobe, iar daca esuezi, sa iti vindece ranile, sa te ridice, sa continue sa te invete, si sa te ajute in toate. El e “Invatatorul”, e “fratele” apropiat, e prioetenul apropiat, e “Tatal” iubitor care isi iubeste cu pasiune copiii.

Intrebarea mea e... in care imparatie doresti sa traiesti? El e prietenul pe care fiecare om si l-ar dori sa il aiba in viata sa. Poate fi prietenul Tau. Crezand in EL, crezandu-l pe cuvant. si astfel umbland cu El, umbland in cuvantul Sau, vei fi salvat. Nu esecul in umblarea pe aceasta cale te separa de EL si te tine departe de viata, ci ignorarea Lui si a acestei relatii, a acestei umblari cu El, presupune ca ai ales alta umblare care are alta destinatie. Tu alegi.

Sa intelegi ca aceasta relatie e o relatie in care faci un legamant, o promisiune, Regelui Regilor, si cand o faci tu, o face si EL inapoi tie, ca va ramane credincios. Cand tu te dedici acestei relatii, El va fi cel mai mare incurajator al tau si Cel care te va tine si te va aduce inapoi mereu, pe calea vietii. Insa decide azi sa incepi un drum cu El.

El e tinta. Ramai cu El. Stai cu El, si vei ajunge la viata. Pentru ca El insusi este viata, El insusi este calea. Si El este adevarul, si nu exista urma de amagire sau minciuna in El. Crede-L azi, si primeste-L prin credinta, si incepe acest drum cu El.