Odihneste-te in El (partea a 2-a)

Într-o zi eram la calculator, foare descurajat, îngândurat, cu stări foarte dificile, toate legate de așteptări pe care le aveam cu privire la situații în care așteptam intervenția lui Dumnezeu în viața mea. Scriind lucrurile astea, știu că pare foarte simplu spus, dar stările mele emoționale ajunseseră să aibă așa intensitate încât de multe ori simteam că nu mai suport, că am ajuns la capătul puterilor.

Stand in fotoliul meu la calculator si gandindu-ma foarte descurajat la toate aceste lucruri, Duhul Sfant mi-a adus in atentie un verset: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.“ (Matei 11:28-30)

Știam acest verset însă nu m-a preocupat prea mult, mereu căutând să fiu tare, și să primesc revelații mai “adânci” de la Dumnezeu. Nu prea am stat să mă gândesc că Dumnezeu e interesat de sufletul meu, și că e interesat să imi dea pace.

În acele momente mi-a sărit în atenție faptul că era Isus cel care o spunea, și a spus-o din senin, ca să ne arate că de fapt inima Lui pentru noi așa arată! E preocupată de inima noastră, de sufletul nostru, de pacea noastră. E dorința Lui să dea oricui are nevoie, pace pentru sufletele îngrijorate.

Nu degeaba tot Isus spunea sa nu ne ingrijoram de ziua de maine, pentru ca Dumnezeu ne poarta oricum de grija. Si spunea ca si daca ne ingrijoram, e tot degeaba, pentru ca oricum nu rezolva nimic. E ca si cand tu nu ai bani pentru plata facturilor si te apuci sa faci flotari ca se se rezolve problema ta. E inutil!

Ieri eram in proces de pregatire pentru ziua ce urma, duminica. Trebuia sa vorbesc in locul tatalui meu, el fiind plecat, si eu ma confruntam din nou cu stari apasatoare, si stres ca nu aveam nimic inca pregatit . Nu sunt obisnuit sa vorbesc despre un subiect compus din mesajele altora, daca nu e un subiect care pentru mine sa fie viata, sa fie hrana, sa fie revelatie.

Asa ca am inceput sa ma rog, insa nu am primit nimic, si sincer nici timpul de rugaciune nu a fost extraordinar. Asa ca foarte curand am abandonat, stresul era tot acolo, si ma gandeam ca am auzit pe Florin Ianovici spunand ca multi asteapta revelatia de la Dumnezeu cand se pregatesc cu un mesaj, spunand “lasa ca Dumnezeu imi va da cuvinte pe moment insa uneori e nevoie sa te pui sa studiezi si sa te pregatesti!”. Ei, eu nu aveam de gand sa astept sa primesc un mesaj in ultimul moment. Stiu ca nu functionez asa cand vreau eu, ci asa ceva se poate intampla, dar nu oridecate ori decid eu. Asa ca am luat biblia si o rasfoiam, gandindu-ma oare ce subiect sa studiez, ce subiect sa abordez? Si rasfoind-o s-a deschis in Apocalipsa. Imediat am dat mai departe gandindu-ma ca nu ma bag eu in acea carte :)))) Si rasfoind-o si gandindu-ma ce sa citesc, ce sa studiez, am dat peste un pasaj in Evrei, care vorbea despre odihna: “Am jurat in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea“. Imi adusesem aminte despre data trecuta cand El mi-a adus in atentie acest subiect... "odihna" si ma gandeam sa citesc putin sa vad despre ce e vorba. Citeam si simteam ca e ceva adanc in mesaj. Si am recitit, si recitit, si pus cap la cap totul si ceea ce am descoperit, pot spune ca mi-a schimbat atitudinea inimii, si mi-a redat increderea in El.

Evrei capitolul 2 spune ca din cauza faptului ca Dumnezeu a vrut sa ne aduca pe noi la slava, a trebuit sa il desavarseasca prin suferinta pe Isus, capetenia mantuirii noastre. Si pentru faptul ca noi eram supusi carnii si sangelui, si Isus trebuia sa fie supus carnii si sangelui ca sa experimenteze aceleasi incercari si ispite si situatii pe care omul le experimenta. De ce? Pentru ca in final Isus sa fie un preot plin de MILA si VREDNIC DE INCREDERE. Capitolul 3 se termina cu 2 versete extraordinare care spun asa: “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 3:15-16)

Vedeti? In capitolul anterior spunea ca Isus trebuia sa fie supus carnii si sangelui ca sa devina un preot plin de mila si vrednic de incredere, iar in capitolul 3 spune ca El e plin de mila fata de slabiciunile noastre si ca putem sa venim la El cu deplina incredere! That’s amazing!

Iar capitolul 3 spune ca e credincios! Deci e vrednic de incredere.

Tot aici incepe sa vorbeasca despre odihna lui Dumnezeu. Aici lucrurile au devenit si mai interesante. De fapt aici Duhul Sfant a inceput sa vorbeasca viata duhului meu.

Spune ca poporul evreu primise o veste buna de la Dumnezeu insa pentru ca nu au crezut-o, Dumnezeu a jurat ca nu ii va lasa sa intre in odihna Lui. Si apoi ne indeamna si ne spune sa avem grija sa nu avem o inima rea si necredincioasa care sa ne desparta de Dumnezeu. Si pt acest motiv, e nevoie si ne indeamnam, sa ne incurajam unii pe altii cat timp se spune “astazi”, adica cat timp traiesti pe pamant, pt ca necredinta sa nu se strecoare in inima ta, si astfel sa se impietreasca prin inselaciunea pacatului.

Tin mine cand Mihaela Norton, sotia pastorului bisericii Antiohia din Cluj ne invata si ne spunea ca orice lucru pe care il facem fara incredintare e pacat si ca orice lucru pe care il facem in necredinta va duce la pacat. Si am observat ca de fiecare data cand ma incred in Dumnezeu, deci cand credinta mea e tare, si eu sunt tare. Dar cand incep sa ma indoiesc, si credinta mea devine slaba, atunci si eu devin slab si in final ajung la pacat.

Iar in capitolul 4 versetul 2, spune ca acelasi mesaj, aceeasi veste bune pe care o primisera evreii, am primit-o si noi, insa pentru ei nu a fost de nici un folos, pentru ca la ei nu a gasit credinta. Insa noi care credem... si contiua cu urmatoarele versete. Atunci m-am oprit si am inteles:
Care fusese mesajul primit de de la Dumnezeu de catre poporul evreu? Faptul ca El urma sa ii duca intr-o tara unde curge lapte si miere. Si ca pe parcurs le va purta de grija. Acelasi mesaj l-am primit si noi. Ca El ne va purta de grija. Care e nevoia ta? Un loc de munca? Un sot? O sotie? Lista poate continua, insa promisiunea lui Dumnezeu pentru noi e aceea ca El ne va purta de grija. Acest mesaj l-au primit evreii, si biblia spune ca nu a gasit credinta la ei.

Insa noi credem ca ei erau mai primitivi chiar si din punct de vedere mental, mai inapoiati. Ia sa vedem: erau in pustie si nu aveau ce sa bea. Si s-au panicat. Tu ce ai face daca ai fi in desert si nu ai avea apa? Te-ai gandi “unde sa gasesti apa in desert?”, nu? E un lucru normal, natural sa il faci, si totusi biblia spune ca au cartit, pentru ca nu au crezut ca El le poate da apa. E o situatie plauzibila chiar si pentru noi, nu era exagerata, ca sa spunem: “pfff... eu nu as fi facut asa”. Care e situatia in care tu ai o nevoie si cartesti impotriva lui Dumnezeu si nu ai incredere ca El va face ce a promis, si anume, ca iti va purta de grija?

Dumnezeu ce a facut? Si-a tinut promisiunea despre purtarea de grija, si moise cand a lovit stanca, a curs apa. E un lucru normal? Nu. E un lucru supranatural. Vedeti voi, nevoia lor era una normala, pe care si noi o putem avea sub alte forme, era justificata, dar ei nu au avut incredere ca El va da apa. Si solutia lui Dumnezeu a venit, dar ca una supranaturala.

Mergem mai departe: nu aveau mancare si Dumnezeu a facut sa cada mana din cer. Daca ai fi in desert, normal ca te-ai gandi: “De unde sa cumpar de mancare? De unde sa fac rost de mancare?” Si erau o gramada de evrei iesiti din Egipt ce trebuiau hraniti. O nevoie plauzibila, reala, naturala. Au cartit, si solutia lui Dumnezeu a venit ca una supranaturala. Cum e sa nu trebuiasa sa cumperi, sau sa lucrezi absolut nimic, caci cade din cer painea ta, doar trebuie sa iesi, sa te apleci si sa o culegi? E supranatural!

Apoi mai departe, ei se plang ca nu au carne. Tot o nevoie naturala si justificata... unde sa mergi in pustie la vanatoare ca sa hranesti atata amar de oameni? Si Dumnezeu face sa sufle un vant in desert care a adus prepelite. E tot o nevoie naturala, sa mananci in fiecare zi aceeasi mancare. Mai vrei sa diversifici, insa nu au crezut ca El le va da carne. Si au cartit mereu si mereu. Dumnezeu a facut ce a promis, si le-a dat solutia, din nou una supranaturala.

Nu e normal sa cada paine din cer, sa tasneasca din senin apa din stanca, sau ca un vant sa iti aduca prepelite. In fiecare zi paine si prepelite... fara sa trebuiasca sa faci cel mai mic efort. Era supranatural ce Dumnezeu facea. Insa ei nu au crezut ca El va face!

Daca ramai cu ceva din tot ce am spus, ramai cu asta: biblia spune ca acelasi mesaj pe care il primisera ei de la Dumnezeu, l-am primit si noi. Insa la ei nu a gasit credinta. Intrebarea e: “Va gasi credinta la tine? Vei crede ca EL va schimba situatia ta?

Daca vrei sa intri in odihna lui Dumnezeu, e nevoie sa Il crezi pe cuvant, ca ce a promis va face, si anume: ca El e pastorul Tau care iti poarta de grija supranatural. Exact cum a spus Isus: nu va ingrijorati ca degeaba faceti asta. Tatal oricum stie ce nevoie ai si iti va purta de grija. Poti crede asta? Atunci ai dreptul sa ai odihna si pace in sufletul tau. :)