- Ce este biserica?

E important sa nu pierdem din vedere ce este biserica si pentru ce are sens sa ne adunam impreuna.

„Apostol” e un termen pagan, preluat de la romani, un termen pe care cei din vremea lui Pavel, aflati sub conducerea imperiului Roman, il intelegeau. De aceea Pavel a folosit acest termen, pentru a ilustra un concept extraordinar de puternic. Cand imperiul roman cucerea noi teritorii, ei lasau apostoli in regiunile cucerite. Rolul lor era acela de a culturaliza populatia din zona cucerita, adica, de a-i invata traditiille, obiceiurile, limba si cultura imperiului roman. Cei 12 ucenici au devenit cei 12 apostoli, ca si Pavel de altfel. Daca intelegeti semnificatia acestui termen acum, nu e greu sa intelegeti care e scopul bisericii.

Scopul nostru este acela de a impacta societatea in care traim nu cu religie, nu cu doctrine, ci cu tot ceea ce inseamna imparatia lui Dumnezeu.

Pentru aceasta o biserica trebuie sa fie functionala si sanatoasa. Dar in acelasi timp, Dumnezeu a lasat un model pentru biserica. Acela de familie, in care noi suntem frati.

Saptamana trecuta intr-o dimineata m-am trezit si Duhul Sfant a inceput sa imi arate de ce a lasat acest model – cel de familie. Pentru ca intr-o familie sanatoasa, nu poti renunta. Intr-o familie sanatoasa nu te poti opri sa fii mama, sau tata, sau frate, sau sora. Oricat ti-ar gresi ceilalti, mereu vei continua relatiile cu ei. Ganditi-va cat de multsacrifica o mama. Insa in multe familii nesanatoase, multi renunta. „Nu mai esti fiul meu!” va suna poate cunoscut din filme. Cunosc insa situatii in care frati nu mai prea comunica din cauza unor evenimente intamplate cu ani in urma, chiar zeci de ani, si nu au trecut peste, nu au iertat, si relatiile au fost rupte.

Insa vedeti voi, in imparatia lui Dumnezeu, lucrurile lui Dumnezeu trebuie urmarite. Pavel spune „urmariti pacea”. Pacea, unitatea, sau cum spune in Biblie, in cartea Timotei capitolul 1 – „tinta este dragostea”.

Unitatea trebuie urmarita si mentinuta. E trist cand oamenii in biserici sunt condusi nu de scop ci de sentimente. Un om slab renunta si sacrifica o relatie, insa un om puternic pastreaza conexiunea. Pentru un om puternic e mai importanta conexiunea decat cine are dreptate, sau faptul ca cealalta persoana a jignit. Ce faci cand esti ofensat sau jignit? Esti atent la ce iti spune Cuvantul? Esti atent la ce iti spune Duhul Sfant? Sau reactionezi si actionezi intr-un mod care nu pastreaza pacea, unitatea?

1. O prima intrebare e cum poate o biserica divizata sa aiba impact?

In multe biserici sunt multi care nu sunt dedicati, nu stiu cine sunt, sau ce poarta in ei, si ce au fost chemati sa faca, sau sunt lipsiti de o viziune, si din cauza acestor lucruri considera ca e ok si cu si fara ei. Nu pun pret pe a se intalni cu restul familiei (biserica) si nu pun pret pe ceea ce Dumnezeu lucreaza corporativ.

Multi vor doar ce e nou. Grecii erau asa. Spunea pavel ca lor le placea sa auda mereu lucruri noi. De aceea se adunau in piete si mereu ascultau invataturi noi ale altor oameni. Pavel profita de acest lucru si se ridica el in mijlocul lor si le propovaduieste pe Isus.

Multi sunt asa… vor doar ce e nou, si se plictisesc la biserica daca au mai auzit ce se vorbeste, de parca pastorul e pus sa fie un stand-up comedian cu rolul de a distra adunarea.

Biserica nu exista pentru ca pastorul sa se simta bine ca e si el ascultat, ca are audienta. Ci pastorul ar trebui sa existe pentru biserica.

Nu stiu despre voi, insa eu am observat ca Duhul Sfant nu e interesat sa ne distreze, ci e interesat sa obtina rezultate. El e mai interesat de ce se intampla in noi, decat cum ne simtim. Multi spun: „Ah… ia-ma mai usor…”, „nu trage de mine…”, „acum nu am chef”, „acum nu e momentul, lasa-ma asa”. Insa Dumnezeu de multe ori nu ne menajeaza. Te panici ca treci printr-o perioada in care nu ii simti prezenta? Nu il simti azi, te panici, si te lasa asa si maine. Nu se panica El de reactia ta, pentru ca vrea sa te invete ceva. Nu ii auzi azi vocea azi si te panci si incepi sa te plangi? El nu se sperie de reactia ta, si poate te mai lasa o vreme pana inveti sa nu te bazezi credinta pe lucruri exterioare. Nu ti-a raspuns la rugaciune inca si incepi sa te agiti? El nu se panica de reactia ta si poate te mai lasa asa o vreme, pana intervine, timp in care te invata, iti vorbeste, te calauizeste, dar nu neaparat sare sa rezolve repede problema, pentru ca e interesat poate sa creeze in tine exact altceva decat ai crede tu ca il intereseaza pe El. Si de multe ori ne tine la aceeasi lectie o luna, un an sau mai mult, doar pentru ca nu am invatat lectia. E adevarat ca in toate aceste perioade sunt momente cand ne vorbeste incurajeaza, pentru ca da, il intereseaza inima noastra si nu e insensibil la lucrurile prin care trecem. Dar nu reactioneaza la primele semne de agitatie din partea noastra, pentru ca El e in control. Asta e scoala Lui si nu ne menajeaza, asa ca daca tu vrei sa traiesti in confortul tau, Dumnezeu te va scoate de acolo in umblarea ta de zi cu zi, si acolo nu ai optiuni. Acolo vei fi fortat sa treci prin desert. Pentru ca asa e scoala Lui, si e cea mai eficienta. :D Partea buna e ca ramane aproape de noi, asa ca nu va panicati.

Trebuie sa intelegem ca in acelasi mod Duhul Sfant lucreaza si corporativ cu intreaga biserica. O duce intr-o directie si noi trebuie sa avem o inima deschisa sa primim. Sa lasam lucrurile lui Dumnezeu sa atinga nu intelectul, ci sa se coboare din minte in inima.

2. A doua intrebare atunci e, cum poate o astfel de bisericasa isi indeplineasca mandatul primit de la Dumnezeu pentru acea biserica specifica?

Sunt multe biserici care nu isi pot duce la indeplinire slujirea, mandatul, sau incearca sa faca toate acestea intr-un mod foarte dificil din cauza ca oamenii nu inteleg aceste lucruri. Multi spun: „Ah… programe… aceleasi rutine, aceleasi lucruri, cativa canta in fata, unul vorbeste in fata si gata programul.”

De multe ori am vazut o curgere a Duhului Sfant in biserica, cand mai multe persoane spuneau ca Duhul Sfant le-a vorbit aceleasi lucruri ca si pastorului, in acelasi timp. Lucrul acesta l-am intalnit des si la noi. Asta imi arata foarte clar ca Dumnezeu insusi e prezent acolo unde noi suntem adunati. Intrebarea e ce fel de atitudine avem in prezenta lui Dumnezeu? Cand vezi pe cate unul cum bazaie telefonul, altul e cu mintea in alta parte, altul doarme, altul se uita la ceas…

Vedeti… e vorba de o atitudine in prezenta lui Dumnezeu. Si nu ma refer la a deveni religios, a nu schita nici un zambet, a nu putea sa zambesti sau sa razi sau sa te bucuri, sau sa fii tu insuti. Dar ma refer la o atitudine de genul „sunt prezent activ”. Cum ar fi ca inainte sa vii la biserica, sa intri tu personal in prezenta lui, sa fii conectat la Duhului lui Dumnezeu, pentru ca atunci cand vii cu ceilalti, sa aduci cerul cu tine… si fiecare sa aiba asta. Cand vii impreuna cu ceilalti, sa fii deja conectat cu Duhul Sfant, atent la ce face El, deschis ca El sa iti poata vorbi, sa iti poata spune ce sa faci. Astfel ai o biserica care e activ implicata in acea intalnire, nu simpli spectatori.