marți, 26 ianuarie 2016

Increde-te in Dumnezeu

Stiu ca am mai vorbit in 2 articole diferite despre acest subiect insa am vrut sa pun cap la cap cele doua mesaje, intr-unul complet. Deci iata-l:

In Evrei 4:1, biblia spune ca poporul evreu a primit o promisiune de la Dumnezeu. Atunci Duhul Sfant m-a intrebat: "Care fusese mesajul primit de la Dumnezeu de catre poporul evreu?" Si am raspuns "Faptul ca El urma sa ii scoata din Egipt si sa ii duca intr-o tara unde curge lapte si miere." Si Duhul Sfant a continuat sa imi explice:

Noi credem ca evreii de atunci erau mai primitivi chiar si din punct de vedere mental, mai inapoiati. Ia sa vedem: erau in pustie si nu aveau ce sa bea. Si s-au panicat. Tu ce ai face daca ai fi in desert si nu ai avea apa? Te-ai gandi “unde sa gasesti apa in desert?”, nu? E un lucru normal, natural sa il faci, si totusi biblia spune ca au cartit, pentru ca nu au crezut ca El le poate da apa. E o situatie plauzibila chiar si pentru noi, nu era exagerata, ca sa spunem: “pfff... eu nu as fi facut asa”. Care e situatia in care tu ai o nevoie si cartesti impotriva lui Dumnezeu si nu ai incredere ca El va face ce a promis, si anume, ca iti va purta de grija?

Dumnezeu ce a facut? Si-a tinut promisiunea despre purtarea de grija, si Moise cand a lovit stanca, a curs apa. E un lucru normal, natural? Nu! E un lucru supranatural. Vedeti voi, nevoia lor era una normala, pe care si noi o putem avea sub alte forme. Nevoia lor era justificata, dar ei nu au avut incredere ca El va da apa. Si solutia lui Dumnezeu a venit, dar ca una supranaturala.

Mergem mai departe: nu aveau mancare si Dumnezeu a facut sa cada mana din cer. Daca ai fi in desert, normal ca te-ai gandi: “De unde sa cumpar de mancare? De unde sa fac rost de mancare?” Si erau o gramada de evrei iesiti din Egipt ce trebuiau hraniti. O nevoie plauzibila, reala, naturala. Au cartit, si solutia lui Dumnezeu a venit ca una supranaturala. Cum e sa nu trebuiasa sa cumperi, sau sa lucrezi absolut nimic, caci cade din cer painea ta, doar trebuie sa iesi, sa te apleci si sa o culegi? E supranatural!

Apoi mai departe, ei se plang ca nu au carne. Tot o nevoie naturala si justificata... unde sa mergi in pustie la vanatoare ca sa hranesti atata amar de oameni? Si Dumnezeu face sa sufle un vant in desert care a adus prepelite. E tot o nevoie naturala, sa mananci in fiecare zi aceeasi mancare. Mai vrei sa diversifici, insa nu au crezut ca El le va da carne. Si au cartit mereu si mereu. Dumnezeu a facut ce a promis, si le-a dat solutia, din nou una supranaturala.

Nu e normal sa cada paine din cer, sa tasneasca din senin apa din stanca, sau ca un vant sa iti aduca prepelite. In fiecare zi paine si prepelite... fara sa trebuiasca sa faci cel mai mic efort. Era supranatural ce Dumnezeu facea. Insa ei nu au crezut ca El va face!

Un raspuns potrivit din partea lor ar fi fost poate: "Mai... suntem intre ciocan si nicovala, intre armata Egipteana si marea rosie, pare sa nu mai existe nici o scapare, dar El a promis ca vom ajunge in Canaan, asa ca asta nu e finalul. Sunt sigur ca Dumnezeu va face ceva!" sau "nu gasim apa de baut dar sigur nu vom muri in pustie pt ca inca nu am ajuns in Canaan, si Dumnezeu a promis ca ne va duce acolo", etc

Apoi... ajunsi in fata tarii Canaanului, odata cu intoarcerea iscoadelor, doar Iosua si Caleb au spus ca pot lua tara, insa cele 10 iscoade au spus ca nu pot ca sunt uriasi in Canaan, si astfel au inmuiat inima poporului, care a cartit si au spus: "Ah, Dumnezeu ne-a adus aici in pustie ca sa ne omoare si sa ne faca generatia tanara de ocara!". Atunci Dumnezeu s-a maniat pe ei si a zis "Pentru ca m-ati facut un Dumnezeu slab... nu veti intra in tara promisa! Insa generatia asta tanara despre care voi ati zis ca Eu o fac de ocara, EU imi iau un angajament: Eu o sa ii fac sa intre in Canaan!"

Cu alte cuvinte, evreii spuneau despre Dumnezeu "El, Dumnezneu, saracu... o vrut, o incercat, scumpu, dar nu prea s-a descurcat! Ne-a pierdut pe undeva prin pustie..." si Dumnezeu era manios "m-ati facut slab si neputincios! Nu! Eu sunt puternic! Eu cand spun ceva, pot sa implinesc!

Si un alt lucru interesant e acela ca Dumnezeu si-a luat angajament faat de generatia tanara, caci chiar daca erau slabi, si nu stiau cum sa se increada in Dumnezeu, El, Dumnezeu... avea sa ii duca prin scoala Lui ca sa ii invete, si in final, cand testul va veni, ei sa poata sa aiba un alt raspuns decat au avut parintii lor. Si in final, intr-adevar au intrat in Canaan penru ca s-au increzut in Dumnezeu.

Dar acum, vedeti voi... biblia spune in Evrei 4:2 ca aceeasi promisiune pe care o primisera ei de la Dumnezeu, l-am primit si noi. Insa pentru ca la ei nu a gasit credinta, nu le-a folosit la nimic. Intrebarea e: “Va gasi credinta la tine? Vei crede ca EL va schimba situatia ta?"

Daca vrei sa intri in odihna lui Dumnezeu, e nevoie sa Il crezi pe cuvant, ca ce a promis va face, si anume: ca El e pastorul Tau care iti poarta de grija supranatural. Exact cum a spus Isus: nu va ingrijorati ca degeaba faceti asta. Tatal oricum stie ce nevoie ai si iti va purta de grija. Poti crede asta? Atunci ai dreptul sa ai odihna si pace in sufletul tau. :)

Apoi recent, ma intrebam ca oare am fost descalificat din cauza greselilor si pacatelor mele? Oare mai e valabila promisiunea Lui pt mine? Si Duhul Sfant mi-a raspuns:

Poporul evreu in pustie a cartit mereu si mereu, si Dumnezeu ii invata, avea mereu rabdare cu ei, insa ce anume a fost atat de diferit ultima data, cand Dumnezeu a decis ca nu ii va lasa sa intre in tara promisa, si i-a intors inapoi din drum si timp de 40 de ani i-a plimbat prin pustie?

Acest eveniment s-a intamplat odata cu intoarcerea iscoadelor, cand erau chiar pe punctul de a intra in Canaan, in mostenirea lor. Atunci, ceva diferit s-a intamplat. Si anume... cand cele 10 iscoade au spus: "Nu putem sa cucerim tara" inima poporului s-a inmuiat si au plans toata noaptea. A doua zi au facut ceva... si aici e cheia. Ei au decis sa isi aleaga o capetenie (alta decat Moise) si sa se intoarca inapoi in Egipt!!!

Atunci Iosua si Caleb au spus: "Putem sa luam tara pt ca Domnul e cu noi. Ei nu au un sprijin cum avem noi pe Domnul" insa poporul a vrut sa-i omoare cu pietre. A trebuit sa intervina Dumnezeu. Insa decizia lui Dumnezeu a fost luata. Ce trist. Multi sunt pe punctul de a intra in tara promisa, si renunta de tot chiar la portile ei. Eu cred ca de multe ori cartim pt ca nu am invatat sa ne incredem in El, dar Dumnezeu nu renunta la noi si la planul Lui de a ne binecuvanta, si continua sa ne invete, sa aiba rabdare, atata timp cat noi inca ne luptam sa invatam ce vrea sa ne invete, cat timp inca NU RENUNTAM, chiar asa incapatanati sau nestiutori cum suntem. Si multi fac cale intoarsa si se intorc in Egipt. Si asta poate sa ii coste timp pretios. Pentru ca El tot nu va renunta la planul Lui de a binecuvanta, dar intrebarea e "cat va dura pana vor ajunge inapoi in fata portilor tarii promise?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu