Despre sentimentul de vinovatie/condamnare daca nu citesti Biblia sau daca nu te rogi

Intr-o zi Duhul Sfant a inceput sa imi arate niste imagini foarte sugestive ce mi-au clarificat atat de bine anumite lucruri cu care multi se confrunta.

Ma gandeam ca in perioada cand mama era plecata inca in Spania, si tati era cu noi, de multe ori tati era la laptop-ul lui studiind in camera lui, eu pe xbox sau la calculatorul meu in camera mea, si David, fratele meu, era la calculatorul lui in camera lui. Si fiecare eram cu treburile noastre si rar ne mai intalneam prin bucatarie. Cand unul mergea sa manance, altul auzea, mai dadea o raita prin bucatarie sa ciuguleasca cate ceva... Ne mai salutam cand veneam acasa, mai schimbam rar cateva vorbe... si dintr-o data m-a lovit revelatia:

Tati nu era suparat pe noi! :)))) Chiar daca nu petreceam toata ziua cu el, nu era suparat pe noi. Si de ce ar fi? Inca uneori venea bine dispus la noi si zicea: "Ce ziceti? Dam comanda la o pizza?"

Da! Era bine dispus. Nimic anormal. Asa-i? Dar nu e ciudat ca noi asa ne purtam fata de Dumnezeu? Ne purtam asa ciudat! Ca daca nu ne rugam intr-o zi, credem ca e suparat pe noi?

Iarasi, incercand sa explic lucrurile acestea unor tineri din biserica care se confruntau cu acest sentiment de vinovatie, le-am explicat si aspectul cititului Bibliei. Le-am spus asa:

Cum ar fi daca eu ti-as da o carte cadou, si cand ai vrea sa te intalnesti sa povestesti cu mine, ai veni la mine si eu as intreba:

eu: "Azi ai citit din cartea ce ti-am dat-o? :|"
persoana x: Nu :-s (sau "da... 1 pagina)
eu: Poftiiiim? (Doar o pagina? :O ) Si tu vii asa la mine fara sa fii citit din cartea meaaaaa?!?!?!? :O (sau ai citit doar o pagina?) Mno stii ceva? Hai pleaca... sunt suparat pe tine... ia mai citeste cateva pagini, si apoi mai vii si mai discutam. Pana atunci nu avem ce sa discutam!

Ar fi ciudat ca oamenii sa se relationeze unii cu altii in felul asta, nu? Dar noi asa facem in relatia cu El. Nu e penibil?

Cuvantul Sau, Biblia, e hrana pt noi. Nu trebuie sa te simti condamnat sau vinovat. Daca nu mananci nu te simti condamnat. Mancarea e pt trup. Biblia e pentru duh. Daca nu citesti din biblie, sau nu te rogi, duhul nu ti-l hranesti. Daca in domeniul fizic nu mananci, la un moment dat te simti slabit, mai ametesti, si imediat stii ca ai nevoie sa mananci ceva. La fel, daca nu te hranesti spiritual, incepi sa slabesti. Cand incepi sa cazi, sa fii slab din punct de vedere spiritual, stii ca ai nevoie de mai mult din El, fie ca "mai mult din El" inseamna timp petrecut cu El, sau cititul Cuvantului Sau si absorbtia lui nu in minte ci in inima, care citit tot parte din El e.

Sa nu intelegi lucrurile astea inseamna sa nu intelegi parte din viata ta, pentru ca viata ta spirituala e o realitate pe care o traiesti, fie ca accepti, fie ca nu. Si poate deveni ciudata daca nu o intelegi clar.

Asa ca un sfat: punand intrebarile cele mai simple, ajungi la cele mai mari revelatii :)))) Nu ezitati sa le puneti! Veti fi surprinsi cum Duhul adevarului va va invata tot ADEVARUL. :)