Pentru cei pe care îi iubim... care odată au știut, dar au uitat, că am fost creați din și pentru Dragostea Tatălui... pentru cei care au renunțat... :(

Într-o zi petreceam timp cu Domnul, și mintea mea a fugit la cei cu care am copilărit, la cei cu care am crescut, la cei cu care am slujit, dar care au obosit în alergare, care au obosit în luptă, sau care au fost trântiți, au descurajat, au renunțat... și au plecat.

Am inceput sa simt prezența Lui venind peste mine, si inima Lui pentru ei, am inceput să plâng și luând o foaie de hârtie și un pix, am început să scriu:

Toate par acum demult apuse
Ochii noștri-n liniște privesc
Unii au plecat și armele-s depuse
Mulți s-au stins în lupte și dureri.


Și cei ce am rămas le ducem dorul
Căci dragostea odată ne-a unit
Voci ce-odată-au vrut să scrie istorie
Astăzi nu-s... încet, încet s-au stins


Dar Duhul Său ridică azi pe David
Cu-o inimă ce arde pentru ei
Căci toți sunt prinți, și toate sunt prințese
Și El îi vrea gelos doar pentru El.


2013, Iosif Simon