vineri, 27 mai 2011

Inima lui Dumnezeu descoperita noua prin Isus

Cat de mult doreste Isus sa se implice in viata ta? In a te ierta, a te vindeca, a te elibera, restaura, sau in a-ti purta de grija?

Unii cred ca Isus ar interveni in situatiile noastre, doar daca ele sunt suficient de serioase, sau ar interveni doar pt un motiv destul de serios sau important. Doar daca sunt chestiuni majore. Dar unii, daca au o problema grava, majora, si au nevoie ca Dumnezeu sa intervina, nici macar nu pot crede ca Dumnezeu ar putea face ceva cu privire la aceste situatii. "E prea dificil"

Asa ca de cele mai multe ori nu avem asteptarea ca Dumnezeu sa intervina pentru noi, sa ne vina in ajutor pentru ca fie e prea ocupat, fie nu poate.

Am sa va arat ceva.

In biblie il vedem pe Isus la nunta din Cana. Si se terminase vinul. L-au baut tot. Maria il roaga pe Isus sa faca ceva cu privire la situatia asta, iar Isus raspunde foarte simplu si clar, ceva de genul: "Mama... sti bine ca vremea mea inca nu a sosit." Si totusi, El se razgandeste si transforma apa in vin.

Care sa fi fost motivul? Probabil ca a fost... pentru o simpla petrecere? Nici macar nu sosise vremea Lui, si totusi a inceput sa faca minuni. Si pentru ce motiv? Pentru o petrecere. Asta cu adevarat ne descopera inima Tatalui pentru noi. Cum El e gata sa se razgandeasca oricand, sa intervina pentru noi.

Iti poti imagina? Tu... la o petrecere... si oamenii se simt bine, si chipsurile s-au terminat... sau sucurile... sau mancarea... Si tu te rogi pentru mancare, pentru ultima bucatica de chips, si incepe sa se inmulteasca. Si intr-o clipa ai o gramada de chips-uri pentru toti. Ai avea asteptari pentru asa ceva, intr-o asemenea situatie?


Dar nu... noi nu avem nici o asteptare. "Nu e destul de serioasa motivatia. Fii serios... pentru niste chipsuri la un party? Dumnezeu nu e interesat de asa ceva [-( pentru ca nu e pentru vreo motivatie serioasa de genul... ceva legat de imparatia Sa." Si totusi Isus a facut asa ceva.

Trebuie sa incepem sa vedem viata din perspectiva Lui. Si anume, credinta, implicata in fiecare domeniu al vietii noastre, in timp ce trecem prin viata aceasta, avand un Tata mereu dispus sa ne vina in ajutor... imagineaza-ti... noi, fii ai lui Dumnezeu, care ar trebui sa straluceasca si sa il arate pe Isus lumii.

Imagineazat-i o lume, in care fii lui Dumnezeu umbla pe pamant, cunoscandu-L pe Tatal atat de bine, incat il cred in toate, complet, desavarsit. Si ei indraznesc. Indraznesc sa ceara si ei il cred pe El pt lucrurile ce i le cer. Asta e viata cu Dumnezeu. E tot ce a cerut Dumnezeu: "Doar crede-ma! Pot sa o fac. Si vreau sa o fac!"

Si ca sa fie si mai bine, imaginati-va ca revelatia asta, Dumnezeu mi-a dat-o dupa ce un coleg a facut o gluma despre Isus la nunta cana. Eu nu sunt de acord cu glume despre El, dar... imediat ce a facut gluma, Duhul Sfant a inceput sa imi arate lucrurile astea.

ok... cat de serioasa era gluma colegului meu? Unii oameni se asteapta ca Dumnezeu sa le vorbeasca doar dupa ce s-au rugat destul. Eu nu ma rugasem, si el mi-a dat revelatia asta dupa o gluma. Oricum, e tare de tot atunci cand vezi ca Dumnezeu nu e inchis intr-o cutie si nu e limitat, si se poate folosi si de situatiile astea ca sa iti vorbeasca sau sa iti ea revelatii, si sa iti deschida ochii ca sa vezi lucruri ce inainte nu le-ai vazut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu