marți, 20 aprilie 2010

Har si Disciplinare vs Pedeapsa

Harul este un subiect de care multi pastori se feresc, crezand ca va duce la un haos total, si nu inteleg ca harul Lui Dumnezeu este cel care ii schimba pe oameni. Si ceea ce ei predica in biserici, aceea se va manifesta intre ei. Vorbesc despre lege, si legea se manifesta intre ei, si ca rezultat, robie. Vorbesc despre har, si harul se va manifesta intre ei, si ca rezultat, libertate. Ei doar spun ca suntem mantuiti prin har/credinta, nu prin lege/fapte. Asa ar trebui, dar din pacate, tot ce vezi la ei e inca legea: "fa, fa, nu fa, nu fa, nu ai voie, ai voie" care e de fapt... legea. Dar legea duce pe om in robie, in schimb harul este cel care ne schimba. Pentru ca harul este bunatatea lui Dumnezeu demonstrata cand noi nu meritam, si asta mereu ne va atrage inspre El si ne va face sa ne dorim sa fim ca El. Biblia spune "Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?"

Am trecut pe acolo, acu 3 ani. Si mereu auzisem vorbindu-se despre har dar niciodata nu l-am intels cu adevarat. Dar acu 3 ani, cand am dat nas in nas cu harul lui Dumnezeu, m-a marcat atat de profund, incat in fiecare zi cand veneam sa petrec timp cu El, vedeam harul ce mi-il aratase, si stateam zilnic pe covor plangand, pentru ca mintea mea nu putea pricepe cum se poate ca mie, sa mi se arate asa har. Si tot ce imi doream atunci, era sa ii fac pe plac Lui.

Harul mereu va avea ca rezultat dorinta de a-i face pe plac Lui. Si aici vine si partea a doua: disciplinarea.

Pana foarte recent, traiam cu frica asta: "Oare acuma ce o sa mi se intample pentru ca am pacatuit? :-s" Si mereu ma asteptam ceva rau sa mi se intample, desi in ultimii 3 ani El m-a invatat ca nu ma pedepseste pentru pacatele mele, pentru ca Isus a fost deja pedepsit in locul meu. Si stiam asta, si El imi demonstra asta mereu si mereu. Si totusi aveam o frica: in Evrei, Cuvantul lui Dumnezeu spune ca El pedepseste pe copiii pe care ii iubeste.

De curand povesteam cu pastorul meu despre subiectu asta si mi-a spus ca in greaca, cuvantul folosit acolo unde spune "pedepseste", nu inseamna "pedepseste" ci mai degraba "disciplineaza". Si apoi mi-a dat COPY si PASTE la o traducere a cuvantului "disciplinare", si spunea cam asa: "a disciplina = a duce pe cineva intr-un proces de invatare, excluzand pedeapsa".

Am cautat pe net traducerea cuvantului disciplinat si am gasit ca disciplinat inseamna "unul care se supune DE BUNA VOIE regulilor".

Si am ramas socat. Nu imi venea sa cred ca ceea ce insemna "disciplinare" era de fapt tot ce Dumnezeu facuse cu mine in ultimii ani: imi demonstra har, si producea in mine o dorinta de a ma supune Lui. Si asta, nu prin pedeapsa... ci prin dragoste si Har. Asta inseamna ca El disciplineaza pe copiii pe care ii iubeste. Aratandu-le dragoste si har, creeaza in ei o dorinta de a se supune ei insisi, din proprie initiativa, Lui.

Si Dumnezeu imi vorbea mereu si mereu despre asta, si imi spunea:
"Iosif... E atata de uman si e de simplu sa pedepsesti pe cineva cand iti greseste, mai ales daca e din nou si din nou. Dar e Dumnezeiesc, e supranatural, sa ierti din nou si din nou cand cineva iti greseste repetat. Asa sunt Eu."

Si imi place ce spunea Bill Johnson intr-un articol postat de el pe net. A punctat cateva idei foarte tari. Spunea asa:
1) Harul a biruit judecata
2) Dumnezeu a vrut ca omul sa Il iubeasca din proprie initiativa, nu fortat. Daca ne-ar pedepsi, l-am sluji din frica si nu din dragoste. Si care din voi ar vrea sa fie iubit de sot/sotie doar pt ca se tem de voi? Vreti sa fiti iubiti pentru ca ei va descopera si raman fascinati de voi, si sunt atrasi de voi. Vreti sa fiti iubiti din initiativa lor. Asa, da... asa dragostea are valoare. Dar dragostea cu forta nu se poate. In dragoste nu este frica. Caci dragostea a izgonit frica.
3) Lumea aude ideea asta promovata de biserica: "Mania lui Dumnezeu e turnata peste voi, si daca nu va pocaiti o sa va nenoroceasca". Si ei aud asta despre Dumnezeu, si intrebarea lor e: "De ce as vrea vreodata sa slujesc unui asa Dumnezeu?"

Dar lucrurile care se intampla, nu sunt "mania Lui revarsata", ci sunt consecintele faptului ca biserica nu a invatat sa domneasca, sa faca ce Isus i-a poruncit sa faca, sa ia autoritate si sa schimbe situatii. Sunt consecinte ale pacatelor oamenilor, prin care au iesit de sub protectia lui Dumnezeu si au deschis usi largi imparatiei intunericului imputernicindu-l pe satan sa lucreze ce si cum vrea.

Este ca si cand o fata face sex in afara casatoriei si ramane insarcinata. Asta nu e pedeapsa Lui, si ce o consecinta a pacatului ei.

Nu degeaba Dumnezeu spune: daca o sa va pocaiti (o sa va intoarceti sub autoritatea si protectia mea) eu am sa vin si ... "I will undo"... adica o sa repar toate lucrurile astea care nu sunt ok... am sa va vindec tara. Asta e dorinta Lui. Asteapta ca oamenii sa ii raspunda, sa se intoarca la El. Iar cei care umbla cu El in dragostea Lui, chiar daca mai cad, El ii disciplineaza in dragoste. Adica prin dragoste creeaza in ei o dorinta dupa neprihanire si ascultare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu